Concertul Regal caritabil organizat de Fundația Regală Margareta a României, unul dintre cele mai longevive și de succes evenimente de strângere de fonduri din România, revine la Ateneul Român pe 25 octombrie 2024, cu ediția a XV-a. Seara muzicală de gală cu scop caritabil are loc în prezența Familiei Regale a României. Muzicieni excepționali, alumni de succes ai programului Tinere Talente, vor performa de această dată pentru a susține ei înșiși o nouă generație de bursieri. Pentru a achiziționa bilete, vă invităm să accesați www.frmr.ro/concert-regal.

Evenimentul reunește personalități din lumea artei și culturii, membri ai societății civile, lideri ai companiilor din România, reprezentanți mass-media, sponsori și susținători ai Fundației Regale, precum și public doritor să susțină cultura românească. Ateneul Român este, astfel, în mod tradițional, gazdă a valorilor autentice și a generozității. Participanții la acest eveniment se bucură de o experiență muzicală de înaltă ținută și primesc o confirmare elocventă a faptului că susținerea lor face o diferență semnificativă.

Pe 25 octombrie, pe scena Ateneului Român, dirijorul Tiberiu Soare și Orchestra Universitaria a Universității Naționale de Muzică București (UNMB) acompaniază tineri muzicieni de valoare, premiați internațional: pianiștii Cadmiel Boțac și Mihai Ritivoiu, violonceliștii Constantin Borodin și Izabela Ghergu și violoniștii Mircea Dumitrescu și Paul Răducanu. Soliștii sunt alumni de succes din primele generații ale programului Tinere Talente.

Tiberiu Soare, unul dintre cei mai apreciați dirijori români, se alătură pentru a cincea oară Concertului Regal caritabil, fiind mentor și membru în juriul de selecție al bursierilor Tinere Talente din anul 2012. Este dirijor al Operei Naționale București și inițiator al Studioului Experimental de Operă şi Balet “Ludovic Spiess” din cadrul Operei Naționale București. Tiberiu Soare colaborează frecvent cu principalele Orchestre Simfonice şi Teatre de Operă din România. Pe plan internațional, activitatea artistului constă în colaborări cu numeroase ansambluri de prestigiu: Royal Philharmonic, London Philharmonic Orchestra, Kammer Ensemble N (Stockholm), Musica Vitae Chamber Orchestra (Suedia), Osaka Chamber Symphony Orchestra (Japonia), și multe altele.

”Vă așteptăm în superba sală a Ateneului Român să fiți alături de noi la Concertul Regal caritabil, un eveniment în care vrem să arătăm ceea ce am reușit să facem până acum prin intermediul programului Tinere Talente, desfășurat de Fundația Regală Margareta a României, dar și să vă solicităm să fiți aproape de noi pentru a face ca viața muzicală și culturală din România să fie una mult mai bună ”, este invitația dirijorului Tiberiu Soare.

Orchestra Universitaria a UNMB este ansamblul reprezentativ de dimensiuni simfonice al Universității Naționale de Muzică din București, sub îndrumarea permanentă a conf. univ. dr. Alexandru Ganea. Numeroși studenți ce alcătuiesc ansamblul sunt membri ai Orchestrei Române de Tineret sau colaboratori ai orchestrelor Filarmonicii George Enescu, Radioului (Orchestra Națională Radio și Orchestra de Cameră), Operei Naționale Române, etc. De-a lungul timpului, Universitaria a cântat sub bagheta unor muzicieni de mare prestigiu: Tiberiu Soare, Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Christian Badea, Leo Hussain, Konrad von Abel, Daisuke Soga.

Pianistul Mihai Ritivoiu este laureat al Concursului Internațional „George Enescu”, unde a fost distins și cu premiul special pentru cea mai bună interpretare a unei sonate pentru pian de George Enescu, iar în prezent are o carieră prolifică în Europa și Asia. Stabilit la Londra, a câștigat numeroase competiții naționale și internaționale, printre care Concursul Național „Dinu Lipatti” de la București și „Concursul Intercolegial al Societății Beethoven Piano din Europa” din Londra. A fost invitat să concerteze la festivaluri prestigioase, inclusiv Young Euro Classic din Berlin și Festivalul Enescu din București, și a interpretat în săli precum Barbican Centre, Wigmore Hall, Cadogan Hall, etc. A apărut în direct, de mai multe ori, în programul „In Tune” de pe BBC Radio 3. În plus, față de recitalurile sale solo și aparițiile în concerte, Mihai Ritivoiu are o activitate bogată în muzica de cameră. Bursier în anul 2011, Mihai Ritivoiu își amintește: ”Grație bursei am călătorit pentru prima oară la Londra, în 2011, pentru admiterea la cursurile de master de la Guildhall School of Music & Drama. De asemenea, mi-a facilitat participarea la cursurile de vară ale Universității Mozarteum din Salzburg, sau participarea la un alt masterclass, la Academia muzicală de la Villecroze.”

Pianistul Cadmiel Boțac este absolvent al Universității de Muzică și Artele Spectacolului din Viena. Un talent înnăscut, câștiga la doar 6 ani primul concurs național. Au urmat si alte premii naționale și internaționale – la concursul “Young Virtuoso” (Zagreb), la Concursul “Dinu Lipatti”, la Concursul Internaţional “Astana Piano Passion” (Kazahstan, 2014), precum și în cadrul „Milano Piano Talents”, „Adilia Alieva” din Franţa, „Carl Filtsch”, „Transylvanian Piano Competition””. În 2019, tânărul artist a avut ocazia să interpreteze lucrarea “Fantezie pentru pian și orchestră” de George Enescu, la peste o sută de ani de la prima și singura interpretare a lucrării. Despre aportul bursei Tinere Talente în viața sa, între anii 2013-2015, Cadmiel Boțac spune: ”Am avut posibilitatea să îmi dezvolt talentul în mod armonios, prin participarea la cursuri de măiestrie la Salzburg, Viena și Strasbourg și am avut ocazia să particip la câteva concursuri naționale și internaționale, care m-au ajutat și m-au motivat să cresc și mai mult!”

Violoncelistul Constantin Borodin are peste 20 de premii naționale și internaționale în palmares, dintre care: Premiul II la Concursul Internațional George Enescu (București, 2022), semifinalist la Concursul Internațional Aram Khachaturian (Armenia, 2022), Premiul III la Concursul Internațional Domenico Gabrielli (Berlin, 2021), Premiul I și Premiul Special al Ambasadei Franței la concursul Mihail Jora (București, 2019), finalist la Concursul Internațional Riga Classic Strings (Letonia, 2018). A fost studentul distinsului profesor Marin Cazacu la Universitatea Națională de Muzică din București. Și-a aprofundat studiile muzicale la Conservatorul Regal din Ghent și la Universitatea de Arte din Berlin. Este membru al Orchestrei Naționale Române și al ansamblului Violoncellissimo, iar din octombrie 2020 este student la Master la Universitatea de Arte din Berlin. Pentru Constantin Borodin, anii 2016, 2017 și 2018 când a fost bursier, au reprezentat: ”un pilon pentru dezvoltarea mea personală și artistică. Pe lângă ajutoare financiare, mentorate, îndrumare, mi-au dat încredere, perseverență și curaj să îmi continui visul și să merg înainte.”

Violoncelista Izabela Ghergu colaborează cu Orchestra Română de Tineret, ansamblul Violoncellissimo, Orchestra Operei Naționale din București și este artist instrumentist în Orchestra de Cameră Radio. Este laureată a numeroase competiții naționale și internaționale: Marele Premiu la Concursul Național “Alexandru Moroșanu’’ (2014); Marele Premiu la Concursul Internațional al Tinerilor Interpreți “Eugen Coca” din Chișinău (2015); Marele Premiu la Concursul Național “Paul Constantinescu“ (2016); Premiul I la Olimpiada Națională de Interpretare instrumentală (2008-2016); Marele Premiu la Concursul Național de Interpretare „Eduard Caudella” (2020). În anul 2022 ajunge până în semifinala Concursului Internațional “George Enescu”. Bursieră în cadrul programului în anii 2014, 2015, 2016, Izabela Ghergu își amintește: ”Experiențele trăite atunci au contribuit la maturizarea și dezvoltarea mea ca om și muzician. Sprijinul financiar a contribuit enorm la evoluția mea profesională, mai ales că în acea perioadă am participat la multe concursuri, cursuri de măiestrie și aveam nevoie de diverse accesorii”.

Considerat la 11 ani „micul Paganini” de către mass-media națională, violonistul Mircea Dumitrescu a câștigat prima sa competiție internațională la 12 ani, la Concursul Internațional „Alice Bel Colle” din Acqui Terme din Italia. A câștigat peste 60 de concursuri, dintre care 25 internaționale. În anul 2017 a participat într-un turneu internațional în Franța cu orchestra Les Dissonances condusă de maestrul David Grimal, a cântat ca solist cu multe orchestre prestigioase din România și din străinătate precum Orchestra Operei Naționale Române ,Orchestra Simfonică București, Orchestra Simfonică din Genova și multe altele. A concertat în recitaluri în Italia, Germania, Suedia, Spania, Franța, Croația, Slovenia, Bulgaria, Elveția, Grecia. Despre perioada când a fost bursier – în anii 2012, 2013, 2015 și 2016 – Mircea Dumitrescu povestește: ”Nu numai că am putut să-mi achiziționez propriul instrument și toate accesoriile necesare acestuia, dar am putut să particip la cursuri de masterclass cu mari muzicieni ai lumii, precum David Grimal, Mihaela Martin, Liviu Prunaru, Gabriel Croitoru, Silvia Marcovici și mulți alții.”

Violonistul Paul Răducanu este membru al Orchestrei Române de Tineret și laureat a numeroase competiții, printre care Concursurile Internaționale „Paul Polidor”, „Timotei Popovici ”, „Miniatura Romantică” și „W. A. Mozart ”. În prezent, Paul urmează studii de Master la clasa de vioară a domnului prof. univ. dr Gabriel Croitoru și concertează alături de prof. univ. dr. Gabriel Croitoru și Ioana Croitoru în proiectul numit ”Cele 4 viori ale Maestrului George Enescu” având ocazia de a cânta pe vioara ”Paul Kaul”. A fost bursier în anii 2011 și 2013, iar pentru el acea perioadă a însemnat: ”Am avut șansa să îmi achiziționez vioara proprie – până atunci cântam pe o vioară a Liceului George Enescu, dar și multe alte accesorii (arcuș, corzi, etc), am participat la diferite cursuri de măiestrie, concursuri și olimpiade.”

România are nevoie de artă!

Pasionații de muzică clasică și artă pot contribui în mod activ la susținerea tinerilor talentați prin participarea la Concertul Regal caritabil și achiziționarea de bilete.

De asemenea, companiile au oportunitatea de a se alătura ca sponsori ai programului Tinere Talente. Fondurile strânse în urma acestor inițiative vor avea un impact semnificativ asupra evoluției artiștilor aflați la început de carieră în următorul an, oferindu-le burse, mentorat și promovare esențială. Fără acest sprijin, tinerii talentați din România ar putea să-și atingă cu dificultate, sau chiar să nu atingă deloc, potențialul lor autentic.

***

Partener: Kaufland România

Sponsori: EY România, B&B Collection – Kultho, PEPCO Retail, PPG România – Oskar, Ferrero România, Dedeman, Yardi România, UniCredit Bank, Enayati Medical City, Casa Siqua, Easy Print Services

Partener instituțional: Universitatea Națională de Muzică București

Co-producători: TVR, Radio România

Parteneri media: Europa FM, RR Muzical, RR Cultural, RR Actualități, Radio Trinitas, RFI România, AGERPRES,                  Forbes, Forbes Life, ziarul cotidian diplomatic Nine O’Clock, Zile și Nopți, BIZ, Haute Culture, Adevărul, Revista CARIERE, Revista Insight Tarom, Cocor Media Channel, IQads, SMARK, Phoenix Media, Aici a Stat, Revista Cultura, Revista Zeppelin, The Institute, mediaTRUST România, Zenith Media

Cu sprijin: Filarmonica George Enescu, Eventim

***

Despre programul național Tinere Talente

Mulți copii talentați provin din familii ale căror posibilități financiare nu le permit să-și urmeze talentul. Astfel, România pierde în fiecare an zeci de tineri talentați, care altfel ar putea deveni ambasadori culturali. România are nevoie de artă! Ca răspuns la această problemă, Fundația Regală Margareta a României a creat un program național pentru a sprijini, îndruma și promova acești tineri artiști talentați, care provin din familii cu venituri reduse și care au nevoie de sprijin financiar pentru a-și atinge adevăratul potențial și a-și exprima talentul. Astfel, cu 440 de burse au fost sprijiniți tineri cu vârsta între 14 şi 24 de ani, care studiază muzica sau artele vizuale în licee și universități din România, să-și depășească greutățile financiare și să continue să-și exprime valoarea artistică. Fundația Regală este unic beneficiar al Concertului Regal Caritabil, organizat anual, începând din 2008, iar fondurile strânse din vânzarea biletelor şi din sponsorizări sunt dedicate proiectului Tinere Talente. Concertul Regal a avut loc în mod tradițional în ziua de 25 octombrie, în ziua de naștere a Regelui Mihai I al României, fondator al Fundației alături de Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei române și fiecare ediție a concertului aniversar a adus pe scena Ateneului Român cei mai valoroși muzicieni ai momentului și mari orchestre, în susținerea tinerilor artiști români.

Despre Fundația Regală Margareta a României

Fundația Regală Margareta a României (FRMR) a fost înființată în 1990 de către Regele Mihai I al României și Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei române. Cu o activitate de 34 de ani, Fundația Regală sprijină copii, tineri și vârstnici prin intervenții durabile, bazate pe schimbul de experiență și valori între generații. De-a lungul timpului, Fundația s-a implicat în numeroase proiecte sociale, culturale şi de susținere a educației şi talentului artistic. Mai multe detalii despre programele Fundației sunt disponibile pe www.frmr.ro.

Cea mai nouă ediție Art Safari sărbătorește femeile cu o contribuție impresionantă în arta și cultura românească, aducând în atenția publicului o serie de expoziții dedicate Reginei Maria a României, Ceciliei Cuțescu – Storck, prima femeie profesor de artă din Europa, dar și lui Sibylle Bergemann, una dintre cele mai apreciate fotografe contemporane din Europa. Ediția Art Safari dedicată exclusiv femeilor a fost deschisă la Palatul Dacia – România vineri, 6 septembrie.

Maria a României – Regină și artistă

Expoziție deschisă în perioada 6 septembrie – 15 decembrie

Figură emblematică a monarhiei românești, Maria a României, spirit artistic înăscut, susținătoare a artiștilor români pe care i-a promovat și colecționat toată viața, a rămas în istorie nu doar prin faptele eroice din timpul Marelui Război, dar și prin latura sa artistică.

Încă din tinerețe, principesa Maria a arătat interes pentru pictură și desen, pasiuni care o preocupau foarte mult și care deveniseră materii aproape obligatorii în educația tinerilor din familiile regale.

Tânăra principesă a luat primele lecții foarte bune, timp de șase săptămâni, cu profesoara Ruth Mercier, „renumită pentru pictarea florilor”, a cărei „tehnică în acuarelă era fără pereche”.

Având decența de a nu se considera o mare artistă în domeniu, regina era, totuși, conștientă de talentul său, ale cărui mărturii se păstrează și astăzi în muzeele din țară sau în colecții private. „Niciodată n-am lucrat destul ca să ajung o adevărată artistă, dar ce ieșea din mâna mea avea o oarecare originalitate și vigoare, pe cât se pare; desenul era bun și aveam netăgăduit darul culorii”. Deși viața nu i-a oferit șansa de a face studii serioase în domeniul artei, Maria și-a dezvoltat talentul „într-o anumită direcție, cu aplecare spre partea decorativă”, conform declarațiilor Art Safari.

Pasionată întreaga viață de grădini și de flori – „de la mama am moștenit, cu toatele, nemărginita noastră iubire pentru flori” –, tânăra principesă va picta exclusiv flori, într-o manieră specifică stilului Art Nouveau, în care naturalul se împletește armonios cu decorativul. Pictează împreună cu sora sa, Victoria Melita, atât de des invitată la Castelul Pelișor din Sinaia, unde locuiește într-un apartament de la etajul al doilea, situat chiar vizavi de atelierul de pictură.

Din ultima perioadă artistică a principesei Maria, Muzeul Național Peleș păstrează o piesă de valoare excepțională: manuscrisul dedicat soțului său, principele Ferdinand, realizat în anul 1906 la Castelul Pelișor, compus din 50 de file de pergamoid, pe care au fost pictate flori, însoțite de versuri de dragoste.

În colecțiile Muzeului Național Peleș regăsim mai multe acuarele semnate de principesa Maria, al căror subiect sunt crinii sau macii pe care i-a iubit atât de mult, nuferii și irișii, alături de lalelele pictate în 1902 la Cotroceni. De asemenea, s-au păstrat în același patrimoniu de la Peleș și albumele cu fotografii ale reginei Maria, cele dedicate copiilor având coperțile pictate de ea însăși.

Florile au fost decorul în care regina Maria a trăit o viață întreagă, la Cotroceni, la Sinaia, la Bran și la Balcic, la Scroviștea ori la Copăceni. Primăvara sau la începutul verii, suverana le admira în grădina de la Cotroceni, unde „florile se ivesc una câte una, după anotimp: ghiocei, brebenei, narcise, zarnacadele, lalele, stânjenei, liliac, bujori, trandafiri, crini, iar copiii aleargă de colo-colo fericiți, fără griji, plini de viață cotropitoare. Mireasma salcâmilor și, mai târziu, a teilor umple aerul cald, peste tot sunt albine și fluturi de toate culorile”. Toate „casele de vis” ale reginei au avut grădini atent îngrijite și permanent îmbogățite cu flori de toate felurile.

S-a implicat activ în viața artistică din România, fiind președinta de onoare a societății Tinerimea Aristică. Toată viața a colecționat artă, fiind mereu pasionată de muzică, teatru și film. Regina a avut o legătură specială cu George Enescu.

Capitolul „Maria a României, regină și artistă” din cadrul Art Safari este realizat în parteneriat cu Muzeul Național Peleș, Muzeul Național Brukenthal, Muzeul Municipal Regina Maria Iași și Muzeul Național Cotroceni.

Cecilia Cuțescu-Storck – Prima femeie profesor de artă din Europa

Expoziție deschisă în perioada 6 septembrie – 15 decembrie

Puternică, ambițioasă, mamă, soră și soție, muncitoare și dornică să arate că locul femeilor este alături de bărbați – acestea sunt cuvintele care o descriu cel mai bine pe Cecilia Cuțescu-Storck (1879-1969), artistă cu o puternică influență în viața culturală din perioada interbelică, prima femeie profesor de artă din Europa.

Sibylle Bergemann – Modă, artă, cultură prin lentila unei femei

Expoziție deschisă în perioada 6 septembrie – 15 decembrie

Această expoziție oferă vizitatorilor o imagine de ansamblu asupra întregii opere a uneia dintre cele mai importante fotografe contemporane din Germania. Fotografiile realizate de Sibylle Bergemann (1941-2010), născută la Berlin, sunt impresionante. Inițial, aceasta s-a remarcat ca fotograf de modă, în scurt timp devenind cunoscută pentru eseurile sale fotografice și datorită observațiilor precise asupra unor detalii ascunse. Fotografiile sale au apărut în publicații internaționale: Der Spiegel, Stern, The New York Times.

Expoziția este organizată în parteneriat cu ifa, Ambasada Republicii Federale Germane în România și Goethe Institut.

Sursă foto: www.artsafari.ro

Carte poștală Principesa Maria a României în balconul Palatului Pelișor. Datare cca 1905-1907, atelier fotografic Alfred Brand Sinaia

Carte poștală, Regina Maria încoronată, 1922. Datare cca 15 octombrie 1922, atelier fotografic Guggenberger-Mairovits, Sibiu.

,,Un prieten e mai vital decât un înger” (Nichita Stănescu)

Copiii nu învață despre prietenie dintr-un ghid. Și nici nu consultă un set clar de reguli când spun ,,vrei să fii prietenul meu?” Nu fac ,,sesiuni speciale” de prietenie și nici nu urmează vreun curs anume pentru asta. Își dezvoltă instinctele sociale observând cum se comportă cei din jurul lor.

Cum învață despre relații? Oare imită ce văd la părinți? Oare urmează tiparele pe care le-au văzut acasă, la adulți? Se uită la colegii de la școală și preiau comportamentele lor?

Uneori observăm și simțim că le scapă esența prieteniei. Oare de ce? Și de ce, în unele cazuri, nu reușesc să practice două calități fundamentale: încrederea și respectul reciproc?

O poveste despre descoperirea pasiunilor

Un prieten drag are un fiu pasionat de înot. Colegul lui de clasă este un entuziast al ciclismului. Amândoi sunt în clasa a VI-a și sunt prieteni de mai bine de doi ani. David, cel care practică înotul, a mers la competițiile lui Alex de mai multe ori: fie la curse locale, fie la campionatele din weekend. În tot acest timp, Alex nu a fost niciodată prezent la o competiție de înot. Într-o zi de duminică, mama lui Alex i-a spus: ,,La ora 4 mergem să-l susținem pe David la competiția lui.” Alex a fost surprins: ,,De ce să mergem? Nu am mai fost la o competiție de înot, și în plus, promisesem că ies cu băieții la un meci de fotbal.” ,,Ah!”, i-a răspuns mama, ,,mergem să-l susținem, să îi arătăm că suntem acolo pentru el.” ,,Dar David nu m-a invitat niciodată…” a continuat Alex, însă mama lui a rămas fermă.

La competiție, atmosfera a fost energică. David a câștigat câteva probe, iar Alex s-a trezit entuziasmat, aplaudând cu toată forța și strigând de bucurie. După competiție, cei doi prieteni au mers împreună să sărbătorească, discutând entuziasmați despre momentele-cheie. Alex i-a mulțumit mamei sale, realizând că pasiunea lui David pentru înot este la fel de importantă ca dragostea sa pentru ciclism. Oare nu tocmai acest tip de sprijin între prieteni face prietenia mai puternică?

Această poveste este un exemplu frumos despre susținerea reciprocă și despre cum înțelegerea pasiunilor celorlalți poate întări legăturile de prietenie. E clar, nu? O prietenie se construiește prin gesturi mici, dar semnificative.

Prieteniile părinților, prieteniile copiilor?

Să ne gândim: ar trebui părinții să fie prieteni cu părinții colegilor copiilor lor? Sau chiar cu părinții ,,rivalilor” copiilor lor? Oare nu ar trebui să discutăm cu ceilalți părinți de la primele semne de neînțelegeri între copii? Este suficient să așteptăm până când problema escaladează? Adesea, durerile și frustrările copiilor se reflectă intens și asupra noastră. Cum putem aplana conflictele înainte de a deveni probleme majore?

Conversațiile calme și deschise, chiar și între părinți, pot contribui enorm la relațiile sănătoase dintre copii. Ne-am întrebat vreodată cât de mult ar putea ajuta un simplu dialog?

Trăirile părinților și trăirile copiilor

Când copilul nostru trece prin momente dificile, noi, ca părinți, simțim durerea și frustrarea lor la un nivel profund. Nu este așa? Uneori, suferința lor pare chiar amplificată în sufletul nostru. Și totuși, copiii par să se refacă emoțional mult mai repede decât noi. Cum putem fi prezenți alături de ei fără să exagerăm trăirile lor? Ne-am întrebat vreodată de ce ei își revin mai ușor după mici conflicte sau jigniri, la fel cum își revin mai repede și după răni fizice?

Le spunem mereu că suntem lângă ei, indiferent de ce se întâmplă? Oare le dăm destulă încredere pentru a-și rezolva singuri problemele?

Încrederea, cheia relațiilor sănătoase

Copiii au nevoie de încredere. Îi ascultăm cu atenție, le dăm spațiu să-și exprime soluțiile proprii? Nu ar fi o idee bună să le arătăm că avem încredere în ei, dar să fim și pregătiți să intervenim când este nevoie? Cum putem să-i ajutăm să navigheze prin provocări sociale fără să preluăm complet controlul? Oare ei nu sunt capabili să repare relațiile lor mult mai ușor decât ne așteptăm noi?

Le spunem că suntem alături de ei, chiar dacă sunt în rolul de agresor sau victimă? Relațiile lor sociale ne aduc aminte de propria noastră copilărie? Dar cât de important este să nu confundăm trecutul nostru cu prezentul lor?

Pentru 9 din 10 copii de la sat a urma o facultate continuă să fie un vis nepermis. Elevi sclipitori și ambițioși își abandonează studiile, talentul și chemarea din cauza situației materiale precare, alăturându-se statisticilor care ne arată realitatea din mediul rural: 1 din 4 copii care învață în școlile din mediul rural renunță la educație după clasa a VIII-a pentru a aduce un ban în gospodărie, fiindcă 4 din 10 familii trăiesc de pe o zi pe alta. Pentru elevii merituoși, care au rezultate excelente la învățătură și care vor să-și continue studiile, Bursele BookLand reprezintă șansa la un viitor mai bun, asigurându-le susținere financiară și stabilitate pentru a se putea concentra asupra performanțelor academice.

3 burse în valoare de 35.000 EURO fiecare vor fi oferite pe 25 Noiembrie 2024, în cadrul Galei BookLand, de către Asociația BookLand și partenerii săi ‒ PRO TV și Star Assembly ‒ pentru a sprijini 3 elevi excepționali din mediul rural, aflați în anul terminal al ciclului gimnazial (clasa a VIII-a), susținând, astfel, excelența și performanţa în educație. Valoarea bursei reprezintă suma necesară pentru cheltuielile cu transportul, cazarea, masa, rechizitele și alte cheltuieli pe care bursierii le vor avea pe durata a 7 ani, pentru a își continua studiile la liceu și facultate.

Înscrierile pot fi făcute de cadrele didactice până la data de 30 septembrie 2024, folosind formularul disponibil pe site-ul BookLand. Desemnarea câștigătorilor va fi realizată în baza regulamentului de campanie, de către o comisie alcătuită din experți în educație, reprezentanți ai Asociației BookLand, Consiliului Național al Elevilor și ai partenerilor: PRO TV, care susține financiar două dintre cele trei burse acordate, și Star Assembly, subsidiară Mercedes-Benz Group AG, care oferă cea de-a treia bursă.

„La PRO TV suntem puternic implicați în a investi în generațiile viitoare prin susținerea acestora să aibă acces la educație, la standarde înalte. Credem că fiecare individ care are dorința de a învăța și potențialul de a crește ar trebui să fie susținut în parcursul său educațional. Prin acest demers, ne propunem să cultivăm un număr cât mai mare de persoane cu potențial care pot prospera în această eră inovatoare. Viziunea noastră este de a împuternici mințile tinere să-și dezvăluie potențialul, contribuind astfel la o Românie prosperă, mai deșteaptă cu fiecare generație, capabilă să facă față provocărilor de mâine. Credem că, investind în educație, nu doar că transformăm vieți individuale, ci și îmbunătățim potențialul comunității noastre pentru a face față inovației și transformărilor din viitor. Sprijinirea copiilor de la sate să aibă acces la educație se aliniază angajamentului nostru de a încuraja talentul și de a crește următoarea generație de profesioniști care vor modela un viitor sustenabil.” ‒ Hanaan Yaseen, Strategy & Business Planning Executive, PRO TV

„La Star Transmission și Star Assembly, ne-am angajat să investim în viitorul tinerilor, în special al celor din mediile mai puțin favorizate. Am fost mereu inspirați de ambiția și perseverența elevilor din mediul rural, care, în ciuda dificultăților, demonstrează o capacitate remarcabilă de autodepășire. Bursele BookLand reprezintă nu doar un sprijin financiar, ci și o recunoaștere a determinării și muncii acestora. Cheia dezvoltării armonioase rezidă în educația cultivată de fiecare tânăr; astfel, credem cu tărie în șansa echitabilă a elevilor în inițierea către cunoaștere. Suntem onorați să susținem una din cele trei burse care va schimba viața unui elev deosebit, oferindu-i oportunitatea de a-și urma parcursul de învățare cu susținerea potrivită.” – Gheorghe Achim, Director general Star Assembly

„Împreună construim oameni! Pentru noi nu sunt simple cuvinte… Sub acest slogan, alături de companii private, primari, profesori, părinți și elevi am renovat, modernizat și dotat 80 de școli & grădinițe rurale în numai 4 ani, în toate județele. Acolo, în mijlocul satului românesc, am văzut situația copiilor săi talentați – mulți dintre ei geniali. Pentru că vă asigurăm: există şi ȋn mediul rural elevi talentați, dedicați învățăturii și sârguincioși, cu aspiraţii mari. Și cine poate spune sub ce chip se ascunde următorul Ion Creangă, Ciprian Porumbescu sau Traian Vuia? Datoria noastră este să nu-i abandonăm pe acești copii dezavantajați doar pentru că s-au născut la sat. Elevii pe care de azi ȋncolo îi sprijinim prin Bursele BookLand vor deveni artiștii, inventatorii, strategii sau oamenii de știință de mâine. Trebuie doar să credem în ei și să le fim alături.” – Mihaela Petrovan, Președinta Asociației BookLand

Cei 3 câștigători vor fi anunțați în cadrul Galei BookLand, un eveniment care va aduce laolaltă personalități din diferite domenii – mentori & ambasadori care susțin viziunea educațională BookLand, cadre didactice și elevi din școlile rurale renovate de asociație, precum și reprezentanți ai companiilor care contribuie activ la programele prin care BookLand își propune să creeze condiții mai bune de învățământ pentru tinerii din mediul rural și să revoluționeze sistemul de învățământ profesional dual.

Pentru mai multe informații, consultați Calendarul și Regulamentul campaniei. Persoana de contact este Anamaria Polgar – Marketing Executive, tel: 0749.019.973, e-mail: anamaria.polgar@book-land.ro.

________________________

Bursele BookLand se înscriu în rândul proiectelor și inițiativelor prin care Asociația BookLand își propune să le ofere elevilor din mediul rural șansa la o educație de calitate, încurajând performanţa şcolară.

Programul național de Renovare & Dotare a școlilor din mediul rural (2020–2023) a adus laolaltă sute de companii din mediul privat, autorități locale, profesori-părinți-elevi care, la îndemnul Asociației BookLand, și-au dat mâna pentru a contribui la renovarea și dotarea școlilor de la sat. Acest parteneriat public-privat a fost posibil datorită obiectivului comun de a reduce abandonul școlar din mediul rural oferindu-le elevilor șansa să ȋnveţe în clădiri sigure, moderne și prietenoase care oferă o perspectivă pentru o comunitate durabilă. Rezultatul? 80 de școli rurale renovate & echipate în doar 4 ani, 15.000 de copii care merg cu drag la școală, rezultate mai bune la învățătură și premisele unei vieți împlinite.

În 2024, BookLand face pasul următor și începe construcția primului său Campus Preuniversitar Profesional în sistem Dual, în satul Vulturești din județul Argeș. Aici, în acest campus 100% modern, pus GRATUIT la dispoziția elevilor și dotat cu toate facilitățile necesare pentru a susține performanța educațională & profesională (cu săli de clasă ‘scoase’ în natură, ateliere de lucru, laboratoare, bibliotecă, sală de spectacole, facilități sportive, amfiteatru în aer liber, spații de relaxare, mini-fermă de animale, cantină, brutărie, spălătorie, livadă, grădină de legume și solar), peste 300 de copii vor învăța și carte, și meserie. Astfel, BookLand și-a propus să revoluționeze învățământul profesional implementându-l acolo unde-i șade mai bine: la sat, derulând programe în sistem dual alături de agenții economici cărora asociația le va pregăti teoretic și practic viitorii angajați.

Mobilizarea exemplară reușită de Asociația BookLand pentru îmbunătățirea accesului la educație de calitate în mediul rural a fost recunoscută printre bunele practici încurajate de Guvernul României în Raportul Național Voluntar al României, prezentat la Forumul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă (New York, 2023).

Copiii scriu povești! Și poveștile lor prind viață! Ele trăiesc în ei și în fiecare dintre noi, în tot ce ne înconjoară.

E timpul ca și Poveștile lui David, alături de Desenele lui David, să prindă contur și simțire!
Este timpul acestei povești să zburde în lume.

Poate că este un bun imbold să vă încurajați propriul copil să își descopere talentul de scriitor… Încurajați-l să creioneze personaje și să le dea glas și personalitate. Nu-i așa că este o idee foarte bună?

În 21 și 22 septembrie va avea loc, în Piața Constituției din București, cea de-a noua ediția a iMapp Bucharest – Winners League, concursul internațional de 3D video mapping. Organizat de Primăria Capitalei, evenimentul are scopul de a reuni bucureștenii și turiștii pentru a sărbători împreună 565 ani de la prima atestare documentară a orașului, intrarea fiind liberă.

În cadrul evenimentului, participanții se vor bucura de DJ sets și concerte live, momente artistice susținute de artiști stradali sau se pot implica în activitățile organizate pentru familii. În plus, vor exista zone de street food și lounge.

Sâmbătă, 21 septembrie, 16:00 – 23:00

În prima zi de eveniment, orașul va fi transformat într-o capitală mondială a luminii, spectacolul fascinant al artelor vizuale și al tehnologiei fiind adus pe cei 23.000 de metri pătrați ai fațadei Palatului Parlamentului. Începând cu ora 16:00, activități pentru toate vârstele vor fi organizate. Bucharest Street Food Festival – special edition by iMapp, cel mai mare eveniment de street food din Europa, va fi organizat în Piața Constituției, aducând participanților cele mai renumite preparate, din peste 10 bucătării internaționale. De animarea atmosferei se vor ocupa artiști stradali, îmbărcați în costume tematice, ce vor transforma fiecare colț al evenimentului într-o mini-petrecere.

DJ locali vor fi, de asemenea, prezenți la eveniment. Pe seara, un DJ de renume internațional va bucura publicul cu fiecare hit, mix și beat. Punctul culminant al serii va fi mult-așteptatul concurs internațional de 3D video mapping iMapp Bucharest.

Ajuns la cea de-a 9-a ediție, iMapp Bucharest – Winners League este un eveniment de referință pentru specialiștii din domeniul audiovizual la nivel internațional și un fenomen al artelor vizuale. Organizat în parteneriat cu cinci dintre cele mai importante festivaluri internaționale de jocuri de lumini din lume, concursul face cunoscuți publicului cei mai buni și apreciați artiști din domeniu: MP – Studio (echipa câștigătoare a marelui concurs Chongqing International Art Festival din China), Dirk Rauscher (câștigătorul Premiului Publicului Video Mapping Festival din Franța, Lille), LUCID collective (echipa câștigătoare Genius Loci Weimar Festival din Germania) și Ivó Kovács (câștigătorul Marelui Premiu Zsolnay Light Festival din Ungaria). Aceștia vor transforma fațada spectaculoasă a Palatului Parlamentului cu spectacole vizuale uimitoare.

Tema din acest an a concursului este LEGACY, prin intermediul căreia este onorată bogăția culturilor globale, folclorul și tradițiile unice ale fiecărei țări, dar și valorile și emoțiile universale.

PIXEL va fi MC-ul evenimentului, fiind un prezentator virtual, generat cu AI, care le va vorbi spectatorilor direct de pe suprafața de proiecție și va prezenta echipele participante, asigurând astfel o experiență dinamică și interactivă.

Premiile concursului

La finalul serii, juriul format din experți ai artelor vizuale internaționale va desemna Marele Câștigător al ediției 2024, prin Premiul Juriului. În plus, publicul își poate susține echipa preferată, trimițând un SMS un tarif normal la un număr disponibil în seara evenimentului. La final, pe baza voturilor oferite prin SMS, va fi acordat Premiul Publicului.

Duminică, 22 septembrie, 11:00 – 22:00

Petrecerea continuă și a doua zi, începând cu ora 11:00, în Piața Constituției. Muzică live și peste 50 de food trucks îi așteaptă pe participanți. DJ iubiți vor mixa hituri mult iubite, urmând ca mai târziu, trupe cunoscute să urce pe scenă pentru a susține concerte live, în închiderea evenimentului.

Sursă foto: www.creart.ro

Începe școala! Începe grădinița! În câteva zile!

Ce moment emoționant, plin de schimbări și necunoscute, mai ales pentru cei mici care pășesc pe un drum nou și necunoscut. Cum să nu fie copleșitor? Fiecare copil trăiește acest început diferit, cu un amestec de sentimente. Unii se avântă plini de nerăbdare, zâmbind larg, în timp ce alții simt o teamă mocnită, poate chiar tristețe, la gândul despărțirii de părinți. Poate fi entuziasmant, dar și apăsător în același timp. Oare cum vor face față micuții acestor emoții?

Să ne gândim puțin: de ce unii copii întâmpină această schimbare cu bucurie, iar alții cu teamă? Fiecare copil are propriul ritm. Unii își arată curajul prin țupăieli vesele, alții își exprimă emoțiile printr-o liniște apăsătoare. Oare nu este firesc să simtă toate acestea? Emoțiile nu sunt un semn de slăbiciune, nicidecum! Emoțiile sunt bune!

Să observăm! Cum putem ajuta? În primul rând, putem să-i încurajăm să-și recunoască și să-și înțeleagă propriile sentimente. Să-i învățăm să fie atenți la ceea ce simt – nu este aceasta o lecție de viață? Jocuri în care vorbim despre emoții, discuții despre grimasele personajelor din povești sau despre mimica copiilor cunoscuți – toate acestea îi pot ajuta să își găsească propria voce în fața emoțiilor. Să devină mai puternici, mai încrezători.

Și ce-ar fi să citim împreună? Cărțile au o putere magică de a transforma necunoscutul în ceva familiar. De ce să nu le arătăm că personajele lor preferate trec prin aceleași frământări? Cărți precum Felix și Gustav merg la grădiniță (de Kartazyna Koztowska), Eric merge la grădiniță (de Ioana Chicet-Macoveiciuc) sau Bufnițel și prima zi de școală (de Alison Brown și Debi Gliori) pot deschide o ușă spre o lume în care frica e înțeleasă, iar schimbarea e întâmpinată cu curaj. Oare nu este liniștitor să știe că nu sunt singuri?

În tot acest proces, gândurile se pot așeza în mod natural. Poți să-i încurajezi să deseneze sau să scrie despre ceea ce simt. Un jurnal zilnic, simplu și prietenos, poate deveni o comoară. Cum ar fi să își amintească, peste câteva săptămâni, că „totul s-a rezolvat”? Că au fost curajoși? Că au înfruntat necunoscutul și au învățat să îl îmbrățișeze? Jurnalul poate fi prietenul de nădejde care le amintește zilnic că fiecare pas îi duce mai departe.

Ce altceva ar putea fi de ajutor? Oare nu ar fi minunat să facem o mică excursie înainte de prima zi? Să vizităm clădirea grădiniței sau a școlii, să ne întâlnim cu educatoarea sau învățătoarea, să alegem împreună rechizitele? Aceste mici pregătiri nu aduc oare o oarecare liniște într-un univers nou și plin de necunoscute?

….Și, poate cel mai important, să nu uităm de tihnă. Copiii au nevoie de timp pentru a se adapta. Diminețile nu ar trebui să fie haotice, ci pline de calm și răbdare. Cum ar arăta o zi dacă ar începe într-o atmosferă liniștită, cu timp pentru a ne pregăti fără grabă? Nu ar fi o zi mult mai senină?

Cu toate aceste gânduri în minte, să ne bucurăm de începutul toamnei și să întâmpinăm școala și grădinița cu încredere și căldură. Începe o nouă aventură!

Pentru profesoara Lidia Bucur am primit referințe că este un dascăl excepțional. M-am convins. Iubește să facă parte din Organizația Teach for Romania, iar eu o îndrăgesc pentru bucuria cu care împărtășește experiențele trăite. Este bucată din sistemul de învățământ și se simte dincolo de cuvinte că este un profesor schimbă-lume, care îmbracă zilnic haina performanței, a bunătății și a evoluției.

Guvernează în jurul modelelor. Învață de la cei mici, dar și de la cei mari. De la fiecare în parte, indiferent de „codul numeric personal”, își extrage elementele constructive. A iubit limba franceză datorită profesorilor pe care i-a avut pe vremea când era elevă.  Timp de 25 de ani, a dat-o mai departe cu dragoste. În drumul său profesional a îmbrățișat mai multe roluri, chiar și cel de coordonator de școală, iar în prezent s-a întors la prima dragoste, învățământul primar. Să o cunoaștem!

Ce faceți dumneavoastră azi? Cu ce vă ocupați timpul?

Am început ziua privind răsăritul, și parcă m-am regăsit în acest proces, deoarece consider că și în viață există, din când în când, un altfel de răsărit! Afirm acest lucru deoarece trăiesc în fiecare zi bucuria apartenenței în Organizația Teach for Romania! Vara aceasta am beneficiat de o experiență revelatoare prin prezența în Academia de Leadership și Formare în Educație organizată de Teach for Romania la Bacău. Tot ce am descoperit despre mine cu ajutorul TFR a fost că mă pot reinventa, că pot vedea un nou răsărit al carierei mele și că, trecând prin acest proces transformațional, am o viziune pe termen lung, mă simt deja un profesor schimbă-lume!

Când v-ați hotărât să deveniți profesor de limba franceză şi cum a evoluat această decizie în timp?

Dorința de a fi la catedră pentru a preda limba franceză în devenirea mea mi-a fost insuflată de către dascălii mei. Aveam să învăț mai târziu ce rol major are profesorul în alegerea carierei elevului. Am crezut cu tărie și am simțit la rândul meu că elevii mei învățau limba franceză și așteptau cu nerăbdare ora pentru că eram eu acolo! Am știut tot timpul să educ întâi inimile copiilor, apoi să întreb Que savez-vous de la classe passée? Îmi amintesc acum de doamna profesor de limba franceză de la Școala nr 127 din București, la care am fost repartizată pentru efectuarea practicii pedagogice, cu mulți ani în urmă… Cu câtă măiestrie și dragoste își desfășura orele! Eram fascinată de tot ce vedeam și îmi doream atât de mult să predau și eu, să fiu și eu omul care îi poartă pe copii în lumea limbii lui Molière…După absolvirea studiilor superioare, aveam două opțiuni: să fiu învățătoare sau să predau limba franceză la clasele I-VIII. Deși efectuasem stagii de practică pedagogică la ambele specializări, am ales să particip la concursul de titularizare pe specializarea limba franceză! Simțeam atunci că acest lucru are sens pentru mine.

De mic copil ați iubit limba franceză sau pasiunea pentru aceasta a venit pe parcurs?

Mă întorc în îndepărtata copilărie, mai precis la anii de școală gimnazială, când am făcut cunoștință cu doamna de franceză (așa cum îi spuneam noi, elevii)! Era o doamnă blândă, calmă, elegantă, pasionată de materia pe care o preda, și acest lucru m-a făcut să-mi placă! Atunci a încolțit în mine dorința de a fi și eu ca doamna de franceză, apoi a venit și dragostea pentru materie… Iată că , da! De mică am iubit-o!

După părerea dumneavoastră, ce melodie simbolizează cel mai bine limba franceză și Franța?

Melodia care reprezintă cel mai bine poporul și limba franceză? Îmi vine în minte instantaneu refrenul  Aux armes, citoyens/Formez vos bataillons! Marchez, marchez…![….]Însă, trecând în revistă faptul că limba franceză este cea mai melodioasă limbă străină, că este la langue des amoureux , este limbă romanică; și că poporul francez are rădăcini latine, celtice și germanice; și adăugând cultura, turismul, gastronomia, etc…, m-aș opri la Aux  Champs-Elysées!-interpretată de Joe Dassin!

Puteți face o paralelă între sistemul de educație francez și cel din țara noastră? Ce asemănări și ce deosebiri putem menționa?

Referitor la paralela dintre sistemul de educație francez și cel românesc, există multe asemănări! Voi descrie, pe scurt, sistemul de învățământ francez pentru ca cititorii să poată identifica asemănările și deosebirile! Învățământul francez este compus din patru nivele, și anume: grădinița (École Maternelle), unde se studiază și o limbă străină; școala primară (École Primaire/ École Élémentaire)  cuprinzând clasa pregătitoare, CE1 și CE2 clase elementare, CM1 și CM2, clase medii; școală generală (Collège) și liceu (Lycée). Copiii cu vârsta între doi și șase ani frecventează grădinițe și/sau creșe de stat sau private. La sfârșitul ciclului gimnazial elevii susțin Brevet-ul, o examinare națională esențială care le asigură trecerea în liceu sau pot renunța la școlarizare. După alegerea liceului și parcurgerea programelor de studii, fie unul tradițional (Lycée Classique), fie unul tehnic (Lycée Technique), elevii susțin examenul final de bacalaureat (Baccalauréat) care este destul de complex, și pot opta pentru admiterea în învățământul superior având de ales între trei profile:  «L» pentru limbă și literatură, «S» pentru științe și matematică, «ES» pentru economie și științe sociale. În ceea ce privește sistemul de notare din Franța, acesta este, cred eu, singurul care nu a fost schimbat de foarte mulți ani. Nota maximă este 20/20, iar 10 /20 este nota de trecere. Există nivelul passable ( 10-11,99), assez bien (12-13,99), bien (14-15,99) și très bien (16 +/ 20). Orele de studii sunt împărțite în trei ore de curs de dimineață și trei ore de curs după amiaza, elevii având două ore pauză de masă( pot opta pentru cantina școlii sau pot pleca acasă). Școlarizarea este gratuită și obligatorie pentru vârstele cuprinse între 6 și 16 ani. Structura anului școlar este asemănătoare cu cea actuală din România(structura pe module), anul școlar începând pe data de 2 septembrie de obicei.

Ați avut ocazia să gustați din sistemul francez printr-un schimb de experiență?

Aș fi avut câteva ocazii să beneficiez de un schimb de experiență în instituții de învățământ din Franța, însă, de fiecare dată am ales să rămân acasă! Am cunoscut însă, câțiva ambasadori ai educației din Franța, prin intermediul unui mare om care mi-a fost și mentor în parcursul meu profesional, Doamna Maria-Monalisa Pleșea, fost inspector școlar în domeniul limbi romanice, care a făcut ca francofonia și francofonii să se simtă la ei acasă în județul Buzău! Acest Om între oameni, pasionat de cultură și cu o dragoste imensă pentru copii, a organizat și a făcut posibilă desfășurarea multor activități în domeniul limbii franceze, începând de la formarea profesorilor cu formatori nativi, până la ateliere de teatru, concursuri de interpretare și tabere francophone la noi în județ!

Privind retrospectiv, ce a însemnat pentru dumneavoastră să fiți și director în mediul rural?

Dorința de a aduce mult bine în viața elevilor mei, pe lângă cea de schimbare a culturii și climatului școlar din instituția în care eram titulară au stat la baza deciziei de a accede la funcția de director. Și acest lucru a durat nouă ani… A fi directorul unei școli din mediul rural, cu un procent semnificativ pe scara vulnerabilității, cu absenteism ridicat, cu abandon școlar la tot pasul, cu structuri școlare fără apă curentă și/sau fără grupuri sanitare în interior – este o provocare, dar și o responsabilitate majoră. Pentru mine acest lucru a însemnat o continuă transformare, atât în plan profesional, cât și personal… Eram un om cu multe griji, cu multe nevoi, cu o dorință nestăvilită de a forma o echipă zdravănă cu colegii mei, cu părinții copiilor, cu reprezentanții comunității locale, cu oricine interesat de educație, pentru ca elevii să se simtă în siguranță la școală, să meargă cu drag acolo, să găsească oameni și spații pe placul lor, să creadă că și ei pot ca oricare alți copii…

Ce ați învățat despre dumneavoastră datorită rolului de director pe care l-ați avut?

Datorită rolului decizional pe care l-am avut, al celui de a reprezenta legal unitatea de învățământ în raport cu terții și al celui de susținător al tuturor oamenilor din organizație, am învățat să inspir, să valorizez, să organizez oameni și fapte, să iau decizii importante, să acționez aici și acum, am învățat să accept că sunt un lider!

Puteți să ne vorbiți despre o experiență pozitivă și un moment dificil din cariera dumneavoastră de profesor, dar și director?

Cele mai frumoase experiențe din cariera mea de profesor și/sau director au fost cele bazate pe reușita elevilor mei! Mă bucuram enorm când absolvenții de gimnaziu veneau să mă îmbrățișeze când își aflau locul într-un liceu sau școală profesională! Am participat și la multe concursuri școlare, am realizat multe proiecte,  de cele mai multe ori în colaborare cu colegii și părinții! Mă bucura bucuria lor, mai mult decât atât, mă făceau să mă simt cu sens în viața lor!

Am început cu lucruri bune, dar dacă este necesar să spun și un lucru mai puțin bun (ca să nu-l numesc rău) din cariera mea de profesor și director,  acela a fost în anul școlar 2019-2020, mai precis momentul martie 2020, când ni s-au închis școlile, îmbrățișările și multe alte lucruri frumoase, din cauza pandemiei… Am simțit atunci cum se topește ghețarul și am reușit pe parcurs, să mutăm munții din loc cu o echipă mică! De ce spun asta? Pentru că punând în balanță resursele de la acel moment(mai nimic) care să ne ajute în continuarea procesului de învățare , cu cerințele și condițiile date, am convingerea că ne-am mobilizat exemplar și am trecut cu bine peste toate! Pe lângă alte idei, am propus să folosim microbuzul școlar ca loc neutru de întâlnire cu elevii care nu aveau conexiune internet sau device-uri! A fost cea mai dificilă etapă din cariera mea didactică! Urmare a acestui fapt și a oboselii încrustate în viața personală, la sfârșitul anului școlar 2020-2021 îmi scriam, cu mâna tremurândă, demisia din funcție.

Dacă v-ați întrevedea în pragul altei alegeri, ce ați dori să deveniți? Poate învățător, în urma primei specializări obținute în urma primelor studii?

Aduc din nou în discuție răsăritul, de fiecare dată văzut altfel de noi! Aș putea parafraza că și apusul poate fi privit ca un răsărit, văzut din spate! Așa mă simt eu acum: încerc să mă privesc din spate, cu începutul în minte, adică din perspectiva primei specializări, aceea de institutor, și să observ cu câtă lumină mă pot revărsa peste viitoarele generații de elevi! Sunt motivată să mă văd așa și din experiența plăcută de la clasele primare la care am predat limba franceză! Acolo, alături de elevii de vârstă mică, am simțit mai multă inspirație, mai mult sens. Am început prin a-mi depune un dosar de detașare pe un post de învățător. Apoi, am căutat o cale de a mă restarta pentru ceea ce urmează să le ofer elevilor mei! Această cale se numește Teach for Romania! M-am înscris în primăvara acestui an, am fost admisă, am parcurs toate programele de formare și Academia de Leadership și Formare în Educație de la Bacău, m-am văzut în oglindă, m-am transformat dezvățându-mă de confortul a ceea ce știam deja și pot declara că mă simt foarte pregătită pentru a începe experiența de profesor în învățământul primar!

Ce v-ați luat frumos pentru suflet după un sfert de veac petrecut în mijlocul și în fața elevilor?

«Când dascălul reunește în inima sa dragostea de profesiune și dragostea de elevi, putem spune că este un dascăl desăvârșit» scria Lev Tolstoi. Acest proces este frumos pentru mine! Această îmbinare mă înviorează și, recunosc, m-a menținut în sistem. La orele mele elevii nu învățau doar cuvinte și expresii în limba franceză. Îmi plăcea să la educ și emoțiile. Le plăcea și lor foarte mult acest lucru! Uneori nu ne mai ajungea timpul, și continuam în pauze, pe holul școlii discuțiile! Îmi plăcea să-i încurajez să gândească, să-și exprime părerile, să argumenteze alegerile lor, să se pună în locul celuilalt. Cele mai multe discuții erau despre telefonul mobil și socializare – plusuri și minusuri. Îmi plăcea să-i întreb ce își doresc să devină, ce simt ei că le place cel mai mult să facă după școală. Îmi plăcea să comunic cu ei pentru a-i îndruma cum să creeze relații sănătoase cu cei din jur, cum să fie toleranți la schimbări, la frustrări, etc. Aceste lucruri reprezintă FRUMOSUL pentru profesorul Lidia Bucur, faptul că a contribuit cu ceva la dezvoltarea fiecărui copil cu care a interacționat și că, atunci când deschidea ușa clasei, se deschideau și inimile copiilor!

Despre școala unde predați, ce puteți spune? Cum o vedeți prin inima și ochii dumneavoastră?

Școala în care am predat de peste 25 de ani, este locul în care am crescut profesional, locul în care am evoluat și care mi-a oferit șansa să contribui cu ceva la dezvoltarea ei! Sunt recunoscătoare pentru tot ce am trăit acolo și știu că același lucru ar spune și colegii, elevii, părinții elevilor, oamenii cu care am interacționat în acest timp. De ce vorbesc la timpul trecut? Pentru că începând cu data de 2 septembrie, voi funcționa pe un post de învățător dintr-o școală din județul Brașov, care are multe asemănări cu cea în care sunt titulară! Abia aștept să încep acest frumos traseu al învățământului primar! Am atât de multe lucruri bune de oferit! Mulțumesc Teach for Romania și pe această cale!

Dar comunitatea din care faceți parte?

Comunitatea din care face parte școala în care sunt titulară este una formată dintr-un amestec de culturi. Sunt multe familii nevoiașe, cu puține posibilități și multe imposibilități… Însă, printr-un efort susținut al conducerii și al cadrelor didactice, vizând colaborarea cu autoritățile locale, cu părinții interesați de viața școlară, cu susținerea prin mentorat și proiecte a reprezentanților Inspectoratului Școlar Județean Buzău, educația elevilor ar putea fi asigurată, reducerea absenteismului și prevenirea abandonului școlar ar putea fi ținte realizabile în planul managerial al conducerii.

În opinia multor dascăli, elevi și părinți sunteți un model de profesor demn de urmat. Ne puteți dezvălui care sunt principiile după care v-ați ghidat în viață?

Ceea ce eu îmi doresc, înainte de a dezvălui câteva dintre principii,  este ca oamenii să înțeleagă că educația este foarte importantă pentru o viață sănătoasă! Aceasta se traduce prin respect și grijă pentru semenii mei. În toate discuțiile cu colegii, părinții, elevii, etc, am transmis acest deziderat. Că numai fiind informați, ne putem apăra sau găsi soluții la probleme. Că numai școala și apoi știința de a învăța continuu ne ajută să fim încrezători în propriile forțe, lucru cu care se hrănește curajul. În altă ordine de idei, fiecare om are puterea în mâinile lui, și doar o delegă celor care au responsabilitatea să le reprezinte interesele la un moment dat.  Tocmai pentru aceasta educația este indispensabilă! I-am încurajat mereu și pe elevii mei să trăiască liberi, demni, să spună ce simt, ce cred, să fie curajoși, să-și facă vocea auzită! Un principiu după care mă ghidez este că schimbarea te ajută să crești, am o toleranță foarte mare la schimbare! Și nu în ultimul rând, precizez disciplina. Aceasta mi-a fost insuflată de părinții mei, oameni modești, dar cu principii sănătoase… Am dedus mai târziu cât de bogată eram în copilărie, deși atunci mă simțeam complexată de multe aspecte. Am avut și am niște părinți care m-au îndemnat să fiu responsabilă, atentă la nevoile semenilor, pregătită pentru schimbări și tot timpul cu o sete nestăvilită de creștere( mă refer aici la evoluție și schimbarea paradigmei la un moment dat). Totuși,  darul neprețuit pe care mi l-au făcut părinții mei a fost că m-au învățat de mică să am încredere în mine! Și uneori, poate fără să vrea, m-au învățat să fiu un copil autonom!

Se mai îndreaptă tinerii spre meseria de dascăl? Ce sfat le-ați da?

Tinerii se mai îndreaptă spre meseria de dascăl, însă numai cei care sunt fideli pasiunilor lor! Spun acest lucru deoarece multe persoane simt că li se potrivește un domeniu, dar aleg altul doar pentru confortul financiar. Aș îndrăzni să le spun tinerilor care vor să îmbrățișeze profesia de dascăl,  că a fi profesor nu este doar despre a le preda ceva copiilor, ci despre a ști cum să cobori la nivelul lor! Este necesar să-ți placă pur și simplu să fii cu ei! Este imperios necesar să știi să educi și să corectezi fără a umili, fără a arăta că ești mai mare! Îl citez aici pe Pitagora:« Omul nu este niciodată atât de mare ca atunci când se lasă în genunchi să ajute un copil!»

13 – 15 septembrie 2024

Muzeul Național al Țăranului Român

Târgul Iconarilor și al Meșterilor Cruceri este, de mai bine de două decenii, o tradiție a Muzeului Național al Țăranului Român. An după an, prăznuim împreună Ziua Crucii cu un târg-expoziție, unde publicul vizitator poate descoperi obiecte-simbol (icoane pictate pe sticlă și lemn, cruci, pristolnice, obiecte de cult, incrustații în lemn, reprezentări iconografice contemporane. în diferite tehnici și materiale) care reafirmă identitatea și specificitatea instituției noastre.

Muzeul de la Șosea devine, timp de trei zile, de vineri, 13 septembrie, până duminică, 15 septembrie 2024, locul în care iconari și meșteri cruceri continuă să recupereze frumusețea meșteșugului și a obiectelor de cult, a unui patrimoniu dedicat artei tradiționale și îndeosebi icoanelor, urmărind calitatea tehnicii și a meșteșugului, respectarea scopului pentru care este realizat obiectul de cult, evitând expresiile kitsch și serializările industriale pentru scopuri comerciale. Alături de icoană, crucea este semn nealterat, viu și plin de semnificații profunde. Forța obiectelor transpare din fiecare expunere în parte, dând valoare estetică și, totodată, fiind accesibilă oricui își dorește o (re)întoarcere către înțelesul meșteșugului. Iconarii și meșterii cruceri sunt însoțiți și de meșteșugari din sfere conexe: manufacturarea scoarțelor, a ceramicii și a lemnului. Așa cum v-am obișnuit, și de această dată vă întâmpinăm cu dulciuri de casă, miere și produse apicole, plante de leac, fructe și flori de toamnă.

De asemenea, invităm copiii și adulții să descopere cum lucrau iconarii vechi izvoade și zugrăveau icoane, pictând pe sticlă sau pe lemn grunduit ori cum se însemnează și încrustează pristolnicele și icoanele de vatră, în cadrul unor ateliere ținute de artiști și meșteri iconari.

Ateliere / întâlniri

Vineri, 13 septembrie

orele 11.00 – 13.00 – Atelier de pictură. tehnica realizării icoanelor pe sticlă, cu Radu Dincă

Sâmbătă, 14 septembrie

orele 11.00 – 13.00 – Atelier de pictură. Tehnica realizării icoanelor pe lemn, cu Angela Ludoșanu

orele 13.00 – 15.00 – Atelier de încrustații în lemn. Tehnica realizării încrustării și cruceritului cu Vasile Moldoveanu

Detalii pe www.muzeultaranuluiroman.ro.

Înscrierile pentru ateliere se fac la: educatiemuzealamtr@gmail.com

Costul unui atelier: 25 lei / persoană

Intrarea la târg este liberă.

Dragostea… dragostea este motorul care ne unește, dăruiește sens și scop existenței noastre, fiind o manifestare a bunătății divine. Pacea este rezultatul armoniei interioare și rezultatul înțelegerii reciproce, un dar ce liniștește sufletul și aduce echilibru în relațiile noastre. Binecuvântarea este semnul bunătății divine, este ceea ce ne însoțește pe calea vieții, oferindu-ne protecție, împlinire și fericire.

Câteva cuvinte cu sens, pentru noi toți, în zilele de final de august…

București, 26 august 2024  –  Conferința națională „Bune practici pentru o bătrânețe frumoasă”, un eveniment de referință pentru specialiștii din domeniul senectuții, ajuns la a VIII-a ediție, va avea loc marți, 1 octombrie 2024, la Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București, începând cu ora 10:00. Înscrierile sunt acum deschise pe pagina web oficială a conferinței.

În România, conform ultimului recensământ, populația rezidentă*[1] de vârstnici peste 65 de ani depășește 3,7 milioane de persoane, iar aproape 1,9 milioane dintre acestea nu au un partener de viață, luptându-se cu singurătatea.

Organizată de Fundația Regală Margareta a României, conferința își propune să abordeze provocările actuale cu care se confruntă persoanele vârstnice din România, precum și să promoveze soluții inovatoare și eficiente pentru îmbunătățirea calității vieții acestora.

Evenimentul va reuni peste 120 de specialiști din întreaga țară, care activează în instituții publice și ONG-uri în domeniul serviciilor sociale, serviciilor medicale și de suport sau în companii cu obiective de responsabilitate socială, precum și seniori care inspiră prin atitudinea și mentalitatea lor.

De asemenea, experți în domeniul senectuții din țară și din străinătate vor împărtăși cele mai recente statistici, provocările și măsurile guvernamentale actuale în domeniul protecției persoanelor vârstnice. Se vor discuta nevoile seniorilor, evidențiate de linia telefonică gratuită Telefonul Vârstnicului, care a înregistrat recent 100.000 de convorbiri în aproape 9 ani de activitate. Vor fi prezentate soluții inovative și eficiente, atât la nivel național, cât și internațional, atât pentru seniorii cu diverse grade de dependență, cât și pentru seniorii care pot beneficia de oportunități de implicare activă în comunitate. Imaginea seniorilor în mass-media va fi analizată din perspectiva stereotipurilor și a realității, iar specialiști din domeniul asistenței sociale pentru seniori și al îmbătrânirii active vor trage concluziile din aceste interacțiuni și schimburi de idei.

În a doua parte a zilei, seria de acțiuni dedicate Zilei Internaționale a Persoanelor Vârstnice va continua cu un Concert de muzică clasică dedicat seniorilor, susținut de bursierii programului Tinere Talente al Fundației în Sala Media a Teatrului Național București. Acest concert, destinat unui număr de 120 de vârstnici sprijiniți prin proiectele sociale ale Fundației și ale altor cinci organizații din București, are ca obiectiv combaterea singurătății și încurajarea participării la viața socială și culturală.

Totodată, în cadrul expoziției „InterGenerații” din foaier, va fi prezentată colecția de lucrări de arte vizuale Jurnal de Viață, realizată de tineri artiști din programul Tinere Talente, inspirată de poveștile de viață ale seniorilor. Vor fi expuse și instantanee fotografice surprinse în Centrele Generații din țară, unde seniorii acționează ca voluntari pentru copiii din familii defavorizate

Pentru informații suplimentare despre eveniment, înscrieri, speakeri și agendă, vă invităm să vizitați pagina evenimentului. Locurile sunt limitate.

Context demografic național și european

Conform datelor ultimului recensământ din 2021, populația rezidentă a României numără 19.053.815 de persoane. Dintre acestea, 3.726.380 sunt de 65 de ani și peste, respectiv 19.6% din populația rezidentă a țării. 1.377.634 sunt văduvi, 245.631 sunt necăsătoriți, iar 261.219 sunt divorțați.

Conform datelor Institutului Național de Statistică: La 1 ianuarie 2024 populația după domiciliu*[2] era de 21.833.200 de persoane, în scădere cu 0,5% față de 1 ianuarie 2023. 18.2% o reprezintă persoanele de 65 ani și peste, adică 3.966.000. Fenomenul de îmbătrânire demografică s-a accentuat, populația vârstnică de 65 ani și peste depășind cu peste 27,5% populația tânără de 0-14 ani (3966 mii față de 3110 mii persoane). Indicele de îmbătrânire demografică a crescut de la 122,0 la 1 ianuarie 2023 la 127,5 persoane vârstnice la 100 persoane tinere la 1 ianuarie 2024.

La nivelul Uniunii Europene, la 1 ianuarie 2023, persoanele în vârstă de 65 de ani și peste reprezentau 21.3% din populația UE, față de 21.1% în 2022, subliniind o tendință similară de îmbătrânire la nivel european.

 *********

Despre Fundaţia Regală Margareta a României

Înființată în 1990 de către Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei române, împreună cu tatăl său, Regele Mihai, Fundația Regală Margareta a României este astăzi o organizație neguvernamentală de elită care sprijină copii, tineri și vârstnici prin intervenții durabile, bazate pe schimbul de experiență și valori între generații. Cu o experiență de 34 de ani, Fundația Regală Margareta a României vine în sprijinul persoanelor vârstnice prin programe menite să crească calitatea vieții acestora, cu implicarea voluntarilor și mobilizarea partenerilor instituționali și a întregii comunități, cele mai recente fiind Telefonul Vârstnicului, Fondul pentru Vârstnici și Centrele Comunitare Generații. Mai multe detalii pe www.frmr.ro.

*[1] a nu se confunda populația rezidentă – populația de facto a României recunoscută internațional cu populația după domiciliu! (vezi Precizările Metodologice)

*[2] a nu se confunda populația după domiciliu cu populația rezidentă – populația de facto a României recunoscută internațional! (vezi Precizările Metodologice)

Nicu Covaci, figură emblematică a muzicii rock din România, s-a stins din viață la vârsta de 77 de ani la începutul lunii august. Muzician, compozitor și pictor român, Nicu Covaci a fost fondator și lider al trupei Phoenix, una dintre cele mai mari trupe rock din România. S-a remarcat de-a lungul vieții prin combinarea muzicii tradiționale românești cu rockul occidental, luând astfel naștere un stil unic, recunoscut și iubit pe plan local și internațional.

Începuturi

S-a născut la data de 19 aprilie 1947 în Timișoara, fiind de mic copil pasionat de artă. A învățat să cânte la pian, acordeon, iar după ce a învățat singur să cânte la muzicuța, a luat lecții și de chitară. În paralel a studiat limbile străine, printre care franceza, germana și engleza.

La începutul anilor ’60, când încă era un adolescent, alături de Kamocsa Camo Bela, Nicu Covaci a fondat trupa „Sfinții”, fiind inspirați de ce se întâmpla peste hotare. Ulterior, trupa a devenit Phoenix, pentru ca, potrivit Rador Radio România, activiștii culturali comuniști să îi permită accesul la festivalurile organizate de Uniunea Tinerilor Comuniști, întrucât „Sfinții” era un nume care avea legătură cu religia, fapt respins de regimul comunist.

Nu a durat mult până când Phoenix a devenit una dintre cele mai inovatoare trupe din România, la începutul anilor ’70, ieșind în evidență prin modul în care îmbinau muzica rock cu folclorul românesc. Se bucurau de un succes imens, însă, trupa ajunsese să fie un fenomen underground, fiindu-i interzise, pe rând, accesul la concerte, televiziune și radio, din cauza cenzurii comuniste.

Albumele din acea perioadă, precum Cei ce ne-au dat nume (1972) și Mugur de fluier (1974) sunt și în prezent repere esențiale în muzica românească, piesele de pe acestea fiind considerate  de fani adevărate imnuri ale rockului românesc.

Evadarea din România

Cum libertatea artistică era sever restricționată în timpul regimului comunist din România, trupa Phoenix s-a confruntat cu cenzură. Astfel, în 1977, Nicu Covaci a reușit să fugă din țară, revenind ulterior să își ia și colegii de trupă, ascunzându-se în boxele echipamentelor muzicale dintr-un camion. Evadarea le-a permis să-și continue cariera în străinătate. S-au stabilit mai întâi în Olanda, apoi în Germania și, în cele din urmă, în Spania. Deși au continuat să creeze muzică în străinătate, trupa nu a avut niciodată succesul pe care l-a avut pe plan local. În ceea ce privește fanii români, trupa a păstrat legătura cu aceștia, revenind periodic în țară pentru concerte și turnee.

Revenirea în România

Odată cu căderea comunismului, în 1989 Nicu Covaci a revenit în țară, reluând astfel activitatea trupei Phoenix. Moștenirea lăsată este una deosebită, nu doar prin prisma contribuțiilor sale muzicale, dar și prin influența pe care artistul a avut-o asupra multor generații de artiști și fani.

Pe lângă pasiunea pentru muzică, Nicu Covaci a fost pasionat și de pictură, având expoziții atât în România, cât și în străinătate. Picturile sale reflectă o îmbinare a tradiției și modernității, a vechiului și a noului, exact ca și muzica sa.

Probleme de sănătate

La începutul acestui an, în luna martie, Nicu Covaci a început să simtă că îi amorțește fața, iar ulterior au urmat probleme cu vederea. Rezultatul unui RMN a indicat prezența unei tumori pe creier. În urma unei intervenții care a durat șase ore, tumora de pe creier a fost extirpată chirurgical. La finalul lunii iulie, colegii din trupa Phoenix au anunțat publicul că tratamentul postoperatoriu nu s-a putut finaliza, din cauza unor complicații apărute.

În seara de 2 august 2024, Nicu Covaci s-a stins din viață la vârsta de 77 de ani, lăsând în urmă o moștenire semnificativă pentru peisajul muzical rock românesc.

Surse foto: Adrian Coleașă, Facebook Phoenix Transsylvania

Mara este o adolescentă de 16 ani, plină de energie și entuziasm; ca orice tânăr de vârsta ei, începe să se confrunte cu valurile de emoții și provocări ale maturizării. Mama ei, Andreea, o femeie calmă și înțelegătoare, știe că este momentul să îi ofere fiicei sale câteva sfaturi esențiale despre gestionarea emoțiilor. Într-o seară liniștită, după cină, cele două stau de vorbă în bucătărie, discutând despre experiențele recente ale Marei.

Față în față:

Andreea: Mara, ai un pic de timp să vorbim? Aș vrea să te întreb ceva important.

Mara: Sigur, mamă. Ce s-a întâmplat?

Andreea: Te-ai simțit în ultima vreme copleșită de propriile emoții? De parcă te-au luat prin surprindere?

Mara: Da, chiar și ieri am simțit asta. Parcă totul s-a întâmplat așa, dintr-odată. De ce mă întrebi?

Andreea: Mă gândeam că poate ai observat și tu cum, uneori, emoțiile noastre par să fie ascunse adânc sub suprafață. Dar, câteodată, cineva, poate chiar fără să vrea, apasă pe niște butoane invizibile și reacționăm într-un mod neașteptat, chiar și pentru noi.

Mara: Da, am pățit asta. Parcă cineva face sau spune ceva și, brusc, mă simt furioasă sau tristă fără să-mi dau seama de ce.

Andreea: Știu ce spui. Fie că e vorba de rude, prieteni, colegi sau profesori, uneori ating acele puncte sensibile care sunt adânc îngropate în noi. Și atunci, emoțiile noastre pot erupe ca un vulcan.

Mara: Ce ar trebui să facem când se întâmplă asta? Mi se pare așa complicat…

Andreea: În primul rând, trebuie să înțelegem că emoțiile sunt mesageri. Ele ne spun ceva important despre noi. Dacă simți furie, de exemplu, poate înseamnă că cineva a încălcat ceva ce contează foarte mult pentru tine.

Mara: Deci, emoțiile nu sunt neapărat ceva rău?

Andreea: Exact. Emoțiile în sine nu sunt rele. Ele ne ajută să înțelegem ce se întâmplă în interiorul nostru. Dar e important să fim atenți la modul în care reacționăm. De exemplu, dacă simți frică, asta ar putea să îți spună să fii mai precaută. Iar vinovăția poate fi un semnal că trebuie să repari ceva.

Mara: Dar uneori e așa greu să le controlezi…

Andreea: Așa e, Mara. Nu putem controla întotdeauna emoțiile, dar putem învăța să le înțelegem și să le analizăm. Ele fac parte din viața noastră și au un rol important. Problema apare când încercăm să le ignorăm sau să le controlăm prea mult.

Mara: Deci, ar trebui să învăț să mă împrietenesc cu emoțiile mele? Să le văd altfel, să le accept așa cum sunt???

Andreea: Exact, Mara. Relația ta cu emoțiile este responsabilitatea ta. Cu cât le înțelegi mai bine și le accepți, cu atât îți va fi mai ușor să ai relații armonioase cu tine însăți și cu cei din jur.

Mara: Are sens. O să încerc să fiu mai atentă la emoțiile mele și să învăț din ele.

Andreea: Este un început foarte bun. În timp, vei vedea că relația ta cu tine și cu cei din jur va deveni mult mai echilibrată și mai plină de armonie.

…și seara curge liniștită în continuare, ca o binecuvântare!

Tânărul Adelin Stanciu este bucată din sistemul de învățământ românesc. Predă biologie de câțiva ani. A urmat în paralel și masteratul în criminalistică la Facultatea de Drept. Le povestește azi elevilor pe care îi are în față despre combaterea consumului de droguri și a altor substanțe psihoactive, despre testele ADN utilizate în criminalistică, la locul unei fapte penale, despre tehnici de comportament simulat, legând asta de lecțiile despre sistem nervos. Nu o face cu mâinile la spate. Din contră, la clase nu intră niciodată cu ele goale și nici nu poartă catalog la subraț, ci doar intră cu inima deschisă și zâmbetul larg.

Este tânăr și este foarte îndrăgit de elevi pentru că se îmbracă zilnic cu entuziasm.  Zace în el o dorință mare de a performa în sistemul educațional și reușește. Anul acesta a primit un nou titlu în societate. A fost premiat și aplaudat la scenă deschisă în cadrul Proiectul MERITO anul acesta.

”Când sunt nevoit să mă prezint, spun, de regulă, că sunt un om pasionat de biologie care a devenit între timp profesor. Asta mă definește: pasiunea cu care privesc această disciplină și modul în care încerc să o insuflu celor din fața mea.”

Aveți o licență în biochimie, un masterat în genetică moleculară și unul în criminalistică. Vă perfecționați continuu. De unde această motivație?

Îmi place să cred că sunt într-o ascensiune a carierei. Încă nu a intervenit acea ”plafonare” de care se plâng mulți după un număr x de ani de vechime în muncă. Mereu caut cursuri noi de formare, idei inovatoare pe care să le încerc la lecții, lucruri interesante de aplicat, domenii noi de studiu. Cunoscând atent cât mai multe domenii de activitate, cu atât aș putea și elevilor să le ofer ghidaj în alegerea unei viitoare cariere. În liceu nu m-am putut decide dacă să mă dedic total biologiei sau să o combin cu chimia și de aceea am ales specializarea biochimie, din cadrul Facultății de Biologie. Dintre toate ramurile biologiei am ales apoi să aprofundez genetica moleculară. Pentru mine, nu există ceva mai fascinant decât lumea abstractă, nevăzută ochiului liber și încerc să redau și elevilor din pasiunea mea, într-un mod interactiv și atractiv.

Și totuși, de ce criminalistică? Ce gând porți odată cu această specializare?

Dacă asociem imediat cuvântului ”criminalistică” imagini și știri alarmante de spețe cu persoane răpite sau ucise, da, poate ar părea ciudat ca un profesor să aibă asemenea domeniu de interes. Am urmat masteratul în criminalistică, de la  Facultatea de Drept nu pentru intenția de a lucra efectiv în acest domeniu – laboratoare de control vamal, de exemplu-, ci pentru a ieși puțin din comoditatea termenilor tehnici, specifici biologiei care a domnit peste mine 5 ani. Am vrut să testez dacă domeniul acesta are lucruri interesante de oferit. Astăzi informațiile acumulate îmi permit să prezint elevilor despre prevenția și combaterea consumului de droguri și a altor substanțe psihoactive, despre testele ADN utilizate în criminalistică, la locul unei fapte penale, despre tehnici de comportament simulat, legând asta de lecțiile despre sistem nervos etc.  Am observat interes atunci când povestesc asemenea lucruri și intenționez chiar să concep un opțional prin care să aprofundez cu cei interesați.

1. Haideți să o luăm și cu începutul ca să leg informațiile și să înțeleg de unde vine iubirea pentru această disciplină! V-a insuflat cineva în familie această plăcere pentru biologie?

Am stat de mic printre plante, iar mama mi-a fost cel mai bun profesor. M-a făcut să devin curios, să colecționez insecte sau să presez plante, să caut prin pământ furnici sau mă urmăresc animale dubioase. Tot ce era ”viu” în jurul meu m-a apropiat de această disciplină fantastică: biologia. Îmi mai aduc aminte și cum mama urmărea emisiuni din domeniul medical, iar invitații explicau atât de simplu, încât eu îmi luam notițe pe un caiet, deși aveam maxim 12-13 ani.

2. Când suntem mici, intrăm des prin exercițiul imaginației în diferite roluri și suntem pe rând ba medici, ba dascăli, ba polițiști. Vă visați la catedră de mic?

Nicidecum! Am cochetat mulți ani cu dorința de a deveni medic – citeam termeni medicali complicați din cărțile din casă, deși nu îi înțelegeam, urmăream emisiuni, îmi puneam ”semnătura de doctor” pe orice foaie și mă visam că operez. Nu țin minte să fi avut vreo dorință nebună de a fi profesor, deși acum conștientizez că îmi vine mănușă. Însă îmi plăcea să învăț, explicând cu voce tare ca și când în fața mea mai erau alți oameni.

3. După o copilărie plină de vise, intrăm în câmpul școlii și urmăm anumite specializări. Cum sună frumoasa poveste a escapadei academice? 6. Dar profesionale? Unde ați mai predat?

Am fost ciudatul ăla căruia îi plăcea școala și abia aștepta să treacă vara, să ajung din nou la lecții. De-a lungul timpului mi-am pus în acțiune toate abilitățile și am încercat să absorb informații din cât mai multe domenii. Au fost multe sacrificii făcute, însă au urmat și reușite. Am fost șef de promoție în gimnaziu și apoi în liceu, dar m-am menținut în vârf și în facultate. Mereu mi-am evaluat șansele de la început: dacă știu cu un lucru este realizabil, atunci ofer 100 % pentru a-l îndeplini. Am încercat să fiu cap și nu coadă, model pe care îl insuflu acum și elevilor mei. Gândeam că voi avea un traseu măreț în cercetare, însă după terminarea facultății mi-a venit un gând: să încerc să susțin examenul de titularizare. Nu mă așteptam să iau o notă foarte mare și să încep chiar de atunci cariera de profesor. Totul a urmat ca un bulgăre de zăpadă. Am început să-mi fac materiale interesante, să predau lecțiile cu pasiune, să mă implic în proiectele școlii și văzând că  ceilalți că apreciază, am oferit din ce în ce mai mult. În prezent sunt profesor de biologie în cadrul Liceului Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, iar pentru impactul dovedit asupra elevilor de-a lungul timpului, pentru pasiunea depusă în predare și entuziasmul oferit în modelarea elevilor, anul acesta am fost unul dintre cei 11 profesori laureați Merito, la Gala Merito, ediția a IX-a.

Cum e să fiți un tânăr profesor?

M-am dezvolvat în cinci ani de activitate, cum nu reușesc alții în zeci de ani. Nu spun că totul a fost perfect de la început și am primit numai lauri. Am experimentat, am adus inovație, am fost pus în fața unor probleme greu de gestionat, am și dat-o în bară, am și avut reușite. De la ”firul ierbii”. Să fii profesor la 21 de ani, fără prea multe metode la purtător, este greu. Am vrut de multe ori să-mi dau demisia fiindcă îmi creasem niște așteptări prea mari. Aveam impresia că totul trebuie să decurgă perfect așa cum îmi plănuiam de acasă. Uitam componenta afectivă și faptul că în fața mea sunt…oameni. În timp, am învățat să fiu flexibil, să mă adaptez în diverse contexte și să ofer lucruri interesante chiar și pentru cel mai dezinteresat elev.

Prin ce ați reușit să învingeți una dintre prejudecățile pe care le are încă societatea cum că cei tineri, fără prea multă experiență, nu pot fi la fel de buni ca cei cu vechime?

A fi un profesor bun nu ține de anii de vechime. Desigur, intrând în contact cu fel de fel de situații, capeți și abilități de gestionare mai bună a problemelor. Un profesor tânăr merge mai mult pe intuiție, pe ce crede el că ar fi bine să facă, însă cu timpul conștientizează că e nevoie de un echilibru: pe de o parte, disciplina predată trebuie să fie dusă la un nivel înalt, pe de altă parte, atitudinea profesorului față de elevi trebuie să fie una de respect și de mentor. Unii profesori tineri compensează mult cu spiritul ”de gașcă”, ”de prieten”, lăsând transmiterea de cunoștințe în plan secund. Profesorii cu vechime tind să fie mai exigenți, fiind detașați de partea aceasta emoțională. E nevoie de un echilibru. Aceasta e cheia.

Despre școala și comunitatea în care predați ce îmi puteți spune? Cum sunt prin ochii dumneavoastră?

Este o școală normală, de stat, dar care pune preț foarte mult pe resursa umană, având cadre didactice dedicate, conectate la ceea ce se întâmplă în alte sisteme educaționale ale lumii, producătoare de excelență. Întrucât școala este sub umbrela Universității ”Alexandru Ioan Cuza”, dorim să transmitem principii și valori înalte, să insuflăm elevilor un spirit nobil, atent la nevoile celor din jur și să îi direcționăm spre a-și continua studiile tot la UAIC.

Dar un portret al elevilor pe care îi aveți la clase, cum sună în câteva rânduri?

Elevii mei sunt fantastici. Pe gustul meu – curioși, cu  inițiativă, implicați și creativi. Au tipologii și probleme diferite, ca în orice școală de altfel, sfere de interes diverse și planuri mărețe de viitor. Mulți dintre ei, într-adevăr, provin din familii de profesori universitari, unde școala are preț, motiv pentru care există un parteneriat strâns între școală și familie.

Cum erați dumneavoastră?

Am fost un elev normal, dar care a văzut școala ca pe o oportunitate. Nu existau atât de multe resurse, mai ales digitale, motiv pentru care biblioteca era frecventată mult. Nu prea aveam curajul de a întreba atunci când nu înțelegeam, lucru pe care încerc să îl remediez astăzi, menționând elevilor mei că pot oricând cere explicații noi. Mă determină pe mine să găsesc noi variante de prezentare și astfel, ne dezvoltăm împreună.

Cu ce vă deosebiți față de ceilalți dascăli? Întreb asta fără să subestimăm pe nimeni, evident, doar că fiecare are anumite atuuri cu care merge la braț prin viață.

Există loc sub soare pentru fiecare. Există profesori dedicați în fiecare școală, însă poate nu vor să se afirme atât de mult sau nu au descoperit încă la ce sunt foarte buni. Unii au dar oratoric, unii au spontaneitate, unii au competențe digitale foarte bune, unii au abilități de leader, unii sunt ”de gașcă”, unii sunt talentați la scris, iar alții vor performanțe înalte.

Când sunt nevoit să mă prezint, spun, de regulă, că sunt un om pasionat de biologie care a devenit între timp profesor. Asta mă definește: pasiunea cu care privesc această disciplină și modul în care încerc să o insuflu celor din fața mea.

Ce proiecte ticluiți?

Recent am conceput grafic și apoi am implementat tehnic, platforma profudebio.ro, unde orice profesor de biologie din țară poate avea acces la resurse interesante, utilizabile în predare. Sunt zeci de materiale gata de descărcat, prezentări sau fișe de lucru, idei aplicate deja la clasă și explicate pe blog.

Vara aceasta am lucrat și la mai multe jocuri educative, o manieră nouă de evaluare, pe care vreau să o testez anul școlar următor. Inspirat din jocurile clasice de societate, am conceput partea grafică, am realizat cutii personalizate pentru fiecare joc și am gândit regulamente, astfel încât învățarea celulei, a structurii acizilor nucleici, a țesuturilor sau a sistemelor de organe să decurgă într-un mod atractiv. Toate proiectele mele sunt postate pe rețelele de socializare (Facebook, Instagram, Tiktok, Youtube), unde pot fi găsit cu numele ”Profu’ de bio” sau pe site-ul profudebio.ro.

Cu ce gând intrați în septembrie din nou la catedră?

Entuziasm. În fiecare an aduc ceva nou. În primul rând pentru mine: să-mi mențin în priză energia și creativitatea, apoi pentru elevi: să-i apropii mai mult de biologie, determinându-i ca pe viitor să-și aleagă o carieră în domeniul acesta. Fiecare lecție va avea un element de noutate, iar dacă va funcționa, vreau să-l multiplic și să-l ofer tuturor.

Sistemul educațional este unul care, pe alocuri, este și deficitar. Unde credeți că ne mai trebuie îmbunătățiri?

Aș descrie sistemul nostru de educație ca pe o ”cârpeală”. Factorii decizionali din politică s-or fi uitat ei la alte sisteme educaționale din lume, însă au luat doar ceea ce se vede la suprafață. Și au trăit cu impresia că totul va merge și la noi. Într-adevăr, s-au făcut progrese mari în infrastructură, multe școli având dotări de ultimă generație, însă, după părerea mea umilă, cea mai importantă investiție este în resursa umană. Atâta timp cât un profesor foarte bun nu este privit cu respectul cuvenit, acesta nu poate oferi 100% din valoarea sa. Meseria de profesor trebuie recredibilizată, privită cu demnitate, pentru care cei mai buni să se lupte. Sigur, e nevoie de fonduri consistente pentru a ajunge aici, însă trebuie și o schimbare a mentalității colective: profesorul nu este un simplu angajat, ci elementul definitoriu în dezvoltarea societății.

Ce ați spune despre o sâmbătă plină de istorie? În data de 24 august, cele mai noi rezultate ale săpăturilor arheologice din cetatea dacică Sarmizegetusa Regia din Munții Orăștie, precum și celelalte obiective istorice de pe cuprinsul sitului UNESCO vor putea fi admirate în cadrul Zilei Porților Deschise. Intrarea este gratuită.

Evenimentul va avea loc între orele 10:00 – 18:00, timp în care publicul este invitat să participe la tururi ghidate ale cetății dacice, în cadrul cărora vor fi oferite explicații despre importanța istorică a sitului, dar și despre proiectele de conservare și punere în valoare a acesteia.

Conform unei declarații oferite Agerpres de către Radu Barb, directorul general al Direcției Generale de Administrare Monumente și Promovate Turistică (DGAMPT) Hunedoara: „Activitatea are ca scop promovarea sitului arheologic Grădiștea de Munte – Sarmizegetusa Regia, precum și prezentarea rezultatelor cercetării arheologice din acest an, prin intermediul unor tururi ghidate. Săpăturile arheologice au continuat pe terasa a IX-a, din componența sanctuarului capitalei dacice, unde au fost descoperite noi structuri care relevă o arhitectură monumentală, specifică sitului”.  

În 2024 se împlinesc 100 de ani de cercetare arheologică sistematică în situl arheologic Grădiștea de Munte – Sarmizegetusa Regia.

Cetatea dacică din Munții Orăștie

Sarmizegetusa Regia este una dintre cele mai importante și impunătoare cetăți dacice, având un rol important în istoria Daciei. Fortificația a servit drept capitala regatului dac în perioada de maximă înflorire, reflectând abilitățile arhitecturale și tehnice ale dacilor.

A fost nucleul militar, politic și religios al regatului dac sub conducerea regelui Decebal. Dezvoltată în secolele I î. Hr. – I d. Hr., cetatea era centrul unui sistem defensiv complex care includea mai multe cetăți amplasate strategic în Munții Orăștie, menite să protejeze teritoriul dac de invadatori.

În timpul războaielor daco-romane, Sarmizegetusa Regia a jucat un rol crucial. Fortificația a fost ultima redută a rezistenței dacice împotriva invaziilor romane. În anul 106 d. Hr., după o serie de lupte grele, cetatea a fost cucerită și distrusă de armata împăratului Traian, astfel fiind marcat sfârșitul independenței Daciei și începutul transformării acesteia în provincie romană.

Organizarea cetății

Arhitectura cetății este complexă și avansată. Fortificația era compusă din mai multe zone: cea sacră, cea rezidențială și cea militară. Zidurile se evidențiau, fiind construite din blocuri masive de piatră, tehnică cunoscută sub numele de murus dacicus, fiind caracteristică construcțiilor dacice.

Zona militară avea rolul de a asigura apărarea cetății și includea provizii, arme și cazărmi pentru soldați. Cetatea este protejată de mai multe turnuri de observație și forturi auxiliare, integrate într-un sistem defensiv extins care acoperea întregul masiv muntos.

În zona rezidențială se regăseau locuințele conducătorilor și ale preoților, fiind plasate în apropierea sanctuarelor. Zona era foarte bine protejată de zidurile cetății și de poziția sa naturală strategică, pe un platou înalt.

Zona sacră era un element central al cetății și cuprindea mai multe sanctuare, folosite drept locuri de cult și ceremonii religioase. Aliniamentele precise ale acestor sanctuare indică o cunoaștere avansată a astronomiei, sugerând că dacii foloseau aceste structuri și în scopuri calendaristice.

Descoperiri arheologice la Sarmizegetusa Regia

În urma săpăturilor arheologice realizate au fost descoperite artefacte impresionante, care atestă nivelul avansat de civilizație al dacilor. Au fost descoperite, printre altele, vase de ceramică, unelte de fier, monede și bijuterii din aur și argint.

În prezent, Sarmizegetusa Regia este inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, alături de alte cetăți dacice din Munții Orăștie. Acest statut subliniază importanța globală a sitului și nevoia de conservare a acestuia.

Anul trecut, 67.000 de vizitatori au plătit bilete pentru a vizita cetatea.

Sursă foto: Facebook Administratia Sarmizegetusa Regia