Produs alimentar tradițional, sardeluța marinată din România a câștigat recunoaștere și protecția Uniunii Europene datorită valorii sale culturale și tradiționale, fiind inclus miercuri, 17 iulie, în Registrul specialităților tradiționale garantate al Uniunii Europene.

Ce este sardeluța marinată?

Șprotul este un pește mic, argintiu, care se găsește din abundență în Marea Neagră. Are o textură delicată și un gust specific, care devine și mai pronunțat după marinare. Tradiția marinării acestui pește datează de secole, fiind o metodă de conservare utilizată de pescari de-a lungul coastei românești. Procesul de marinare a fost dezvoltat ca răspuns la necesitatea de a păstra peștele proaspăt pe perioade lungi de timp, când refrigerarea modernă nu era disponibilă.

Sardeluța marinată este un preparat iubit în bucătăria Românească, în special în Dobrogea. În această zonă, în cadrul târgurilor locale și festivalurilor pescărești, sardeluța marinată joacă un rol important, fiind unul dintre cele mai apreciate preparate atât de localnici, cât și de turiști.

Rețeta tradițională românească

Pentru a prepara sardeluța marinată conform metodei tradiționale românești, sunt necesare câteva ingrediente: șprot proaspăt, sare grunjoasă, oțet de vin, apă, ulei de floarea soarelui sau de măsline, condimente – boabe de piper, foi de dafin, boabe de ienupăr și, eventual, zahăr și alte condimente, precum coriandu sau semințe de muștar, după gust.

Se începe cu pregătirea sardeluțelor – acestea sunt mai întâi curățate de solzi și eviscerate. După curățare, sunt spălate bine în apă rece. Peste peștele curat se presară sare grunjoasă, urmând ca acesta să fie lăsat să stea timp de 24-48 ore. Acest pas ajută la deshidratarea parțială a peștelui și la conservarea lui. Sardeluțele sunt așezate în straturi, fiecare strat fiind acoperit de sare.

După sărare, sardeluțele sunt clătite pentru a îndepărta excesul de sare. Apoi, sunt așezate în borcane sau vase de ceramică, intercalând straturile de pește cu condimente (boabe de piper, foi de dafin, boabe de ienupăr). Amestecul de marinadă, format din oțet din vin și apă (în proporții egale), este turnat peste sardeluțe până ce acestea sunt complet acoperite. Uneori, pentru a echilibra aciditatea, se adaugă și zahăr. Borcanele sunt sigilate și lăsate la maturat timp de 1-2 săptămâni într-un loc răcoros. În acest timp, peștele absoarbe aromele condimentelor și se marinează complet.

După maturare, sardeluțele marinate pot fi păstrate la rece timp de mai multe luni. Uneori, se adaugă un strat de ulei deasupra, pentru a sigila marinada și a preveni oxidarea.

Produse românești protejate în Uniunea Europeană

Prin obținerea statutului Specialitate Tradițională Garantată (STG) din partea Uniunii Europene, este asigurat faptul că numai sardeluțele marinate conform metodelor tradiționale și provenind din regiunea specifică pot purta această denumire. Acest lucru ajută la păstrarea calității și autenticității produsului.

România are îl total 14 produse recunoscute și protejate la nivel european, printre care:

• Produse cu Indicații Geografice Protejate (IGP): Magiun de Topoloveni, Salam de Sibiu, Novac afumat din Țara Bârsei, Scumbie afumată de Dunăre, Salată de icre de știucă din Tulcea, Pită de Pecica, Telemea de Sibiu, Cârnați de Pleșcoi, Cașcaval de Săveni și Salinate de Turda.
• Produs cu Denumire de Origine Protejată (DOP): Telemea de Ibănești
• Produse cu Specialitate Tradițională Garantată (STG): Salata tradițională de icre de crap și Sardeluță marinată fabricată conform rețetei Românești.

Sursă foto: Facebook Deltaica

Ce să mai facem în zilele de vacanță, sub nuc sau sub umbrela colorată sau pe banca din parcul plin de copaci umbroși?

Eu spun că e foarte potrivit acum să dăruim copiilor noștri proverbe, zicale, snoave, expresii împământenite!

Toate acestea sunt bijuterii ale înțelepciunii populare, transmise din generație în generație, și joacă un rol esențial în dezvoltarea copiilor. Cunoașterea înțelesurilor lor oferă numeroase beneficii, atât din punct de vedere educațional, cât și social.

În primul rând, toate aceste îmbogățesc vocabularul copiilor. Ele sunt pline de cuvinte și expresii interesante care nu se găsesc întotdeauna în vorbirea de zi cu zi. Prin învățarea zicalelor, copiii își extind vocabularul și devin mai expresivi în comunicare. În al doilea rând, zicalele ajută la înțelegerea culturii și tradițiilor. Acestea reflectă înțelepciunea și valorile unei culturi, iar prin învățarea lor, copiii ajung să înțeleagă mai bine tradițiile și obiceiurile comunității lor, precum și importanța respectării acestora.

Cristian așteaptă cu nerăbdare să ajungă la mătușa lui. Trenul se mișcă ritmat și peisajul e încântător. Pe scaunul din față, două doamne deapănă amintiri. La un moment dat, o doamnă râde și spune tare:

-Ce să îți fac? Te-ai băgat ca musca în lapte! Recunoști?

-Recunosc, îi spune partenera de drum. Râd amândouă…

,,Cum să te bagi ca musca în lapte? Și ce poate să însemne asta? A-ha, tuși sigur va ști să explice totul!”

Și tușica chiar știe! Începe chiar în seara în care băiatul ajunge la ea să depene povești:

Într-un sat pitoresc, unde dealurile erau împodobite cu flori colorate și cerul era întotdeauna albastru, trăiau mulți oameni veseli și prietenoși. În acest sat, era o fermă mică dar bine îngrijită, unde trăia o văcuță pe nume Lăptița. Ea era renumită pentru laptele ei delicios și cremos pe care îl dăruia zilnic sătenilor.

Într-o zi frumoasă de vară, când soarele strălucea pe cer, Lăptița și prietenii ei de la fermă se pregăteau pentru Festivalul Laptelui. Acest festival era cel mai așteptat eveniment din sat, deoarece oamenii se adunau să sărbătorească și să guste toate bunătățile pregătite cu lapte: brânzeturi, smântână, unt proaspăt și multe altele.

Totul era aproape pregătit. Maria, fermiera care avea grijă de Lăptița, tocmai terminase de muls laptele proaspăt și îl așezase în boluri mari, strălucitoare, așezate pe mese lungi, acoperite cu fețe de masă brodate. În aer plutea un miros dulceag de lapte proaspăt și toată lumea aștepta nerăbdătoare să înceapă să guste.

Dar în acel moment, o muscă mică și ageră, pe nume Zbârnâilă, s-a trezit din somnul ei de dimineață. Era flămândă și căuta ceva delicios de mâncat. Zbârnâilă a zburat peste tot prin sat, iar mirosul dulce de lapte a atras-o ca un magnet. Așa că, fără să se gândească prea mult, a zburat direct spre Festival.

Odată ajunsă acolo, Zbârnâilă a văzut toate bolurile cu lapte și s-a gândit că ar fi o idee minunată să se așeze pe unul din ele și să guste puțin. Așa că s-a așezat, chiar în mijlocul bolului cel mai mare și mai plin cu lapte.

Când sătenii au văzut musca în laptele lor proaspăt, au început să murmure nemulțumiți:

„Uite-o pe muscă! A stricat tot laptele nostru curat!”

„Ce inoportun gest! Acum trebuie să aruncăm acest bol!”

Maria, fermiera, a venit repede și a văzut ce se întâmplase. A înțeles imediat că musca nu era de vină, dar prezența ei acolo era cu adevărat inoportună. A scos musca cu grijă și a dus bolul la spălat, pentru a se asigura că totul era din nou curat.

Zbârnâilă și-a dat seama că a greșit și s-a simțit foarte rușinată. A învățat că uneori, chiar și cele mai mici acțiuni pot avea consecințe mari și că trebuie să fie mai atentă data viitoare.

În cele din urmă, Festivalul a continuat și toată lumea s-a bucurat de bunătățile pregătite. Iar de atunci, când cineva din sat voia să explice cât de inoportun poate fi un lucru, spunea: „Este ca musca în lapte!”

Și astfel, Zbârnâilă a învățat o lecție valoroasă despre cum să fie mai atentă și mai respectuoasă față de ceilalți, iar sătenii au avut o poveste amuzantă de spus generațiilor viitoare.

-Ohhhhh…, tuși, să știi că și eu sunt Zbârnăilă uneori…voi fi mai atent!

-Mă bucur că ai înțeles totul și mă bucură hotărârea ta!

Mătușa și nepotul pun deja la cale zilele de vacanță! Cu bucurie!

„Un înger în trup și piatra de temelie a profeților, / al doilea înaintemergător al venirii lui Hristos…” Cu aceste cuvinte Biserica Sfântă îl cinstește pe marele drept al Vechiului Testament care a trăit cu 900 de ani înainte de Hristos – Slăvitul Sfânt Prooroc al lui Dumnezeu, Ilie. Prin viața sa ascetică neobișnuit de strictă, el părea mai degrabă înger decât om.

Dar de ce Biserica Sfântă îl numește „al doilea înaintemergător al celei de-a doua veniri a lui Hristos”?

Acest lucru se datorează faptului că, la fel cum înainte de prima venire a lui Hristos în lume, Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat „în duhul și puterea lui Ilie” (Luca 1:17), tot așa înainte de a doua venire a lui Hristos pe pământ, prorocul Ilie însuși se va arăta (vezi Maleahi 4:5). După cum știm, el nu a murit, ci a fost ridicat la cer viu, cu trupul, într-un car de foc (vezi 4 Regi 2, 11).

Ucenicul iubit al lui Hristos, Sfântul Ioan Evanghelistul, vorbește despre acest lucru în minunata sa Apocalipsă. Sfântul Proroc Ilie, împreună cu alt drept al Vechiului Testament – Enoh, care a fost, de asemenea, ridicat la cer viu fiind pentru că „umbla cu Dumnezeu” (Geneza 5:24), vor apărea din nou în zilele Antihristului. Ei vor proroci și vor întoarce oamenii de la a-l adora pe Antihrist. Cel ce a văzut aceste taine îi numește pe amândoi „martorii lui Dumnezeu”, „doi măslini și două sfeșnice care stau înaintea Domnului pământului” (Apocalipsa 11:3-11). Amândoi – Enoh și Ilie – vor prooroci timp de o mie două sute șaizeci de zile (sau 42 de luni, sau trei ani și jumătate), adică pe toată durata domniei Antihristului, și vor face semne mari și minuni pentru a convinge oamenii să nu recunoască, sau să accepte semnul Antihristului pe mâna dreaptă și pe frunte (Apocalipsa 13:16).

Dar, cu permisiunea lui Dumnezeu, „fiara care se ridică din adânc”, adică Antihristul însuși, „va face război împotriva lor, îi va birui și îi va ucide” (Apocalipsa 11:7).

Este demn de remarcat faptul că „cei ce locuiesc pe pământ se se vor bucura de moartea lor şi vor fi în veselie şi îşi vor trimite daruri unul altuia, pentru că aceşti doi prooroci au chinuit pe locuitorii de pe pământ” (Apocalipsa 11:10).

De ce „chinuit”?

Oamenii sunt „chinuiți” pentru că prorocii vor apela la conștiința lor. Pentru că vor încerca să trezească conștiința adormită – îndepărtându-i de la a-l adora pe Antihrist și întorcându-i la adevăratul Dumnezeu, la Hristos.

Așa a fost întotdeauna cu proorocii lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu și-a sfârșit viața printr-o moarte naturală – toți au fost chinuiți și uciși de oamenii pe care i-au mustrat pentru viețile lor păcătoase.

Aceeași soartă îi va lovi pe cei care nu doresc să „țină pasul cu vremurile”, nu vor să participe la corupția generală a moralelor și care încearcă să trezească conștiința altora, indicându-le greșeala sau eroarea căii alese în viață, a abordării și comportamentului lor necorespunzător.

Astfel de oameni, care doresc să-și păstreze conștiința curată, vor fi urâți de alții și căutați să fie distruși în toate modurile – dacă nu fizic, atunci cel puțin mental.

Nu avem informații pentru a afirma că Antihristul a venit deja, dar… doar oamenii spiritual complet orbi nu pot vedea că ceea ce se întâmplă acum în lume pregătește sosirea și domnia sa rapidă. Mai mult, slujitorii săi fideli lucrează cu o energie extraordinară (demnă de o cauză mai bună). Ei și-au vândut deja sufletele pentru bani și tot felul de bunuri pământești: pentru onoare, putere și dominație în societatea umană, pentru tot felul de plăceri și desfătări trupești, pentru a se bucura de ele fără piedici, sau pedepse.

Din numeroasele vederi înainte ale Sfinților Părinți ai Bisericii, știm că majoritatea oamenilor, din toate religiile, inclusiv credința noastră ortodoxă, și fără a exclude preoții, îl vor accepta cu entuziasm pe Antihrist ca pe stăpânul și regele lor. Îl vor adora și vor începe să persecute și să distrugă pe oricine i se opune Antihristului.

Și, deși nu vedem încă Antihristul ca pe o persoană specifică, chiar acum are loc o mare „cernere” a oamenilor. Unii „țin pasul” cu slujitorii Antihristului care vine, fiind cumpărați pentru bani sau alte bunuri pământești și recrutați în tabăra lui. Alții – evită hotărât, se disociază și se îndepărtează rapid de ei, provocând astfel mânia și ura celorlalți.

Fraților! Niciodată nu a fost un timp atât de viclean, în care oamenii să exceleze atât de mult în înșelăciune, falsitate, viclenie și minciună. Este necesar să fim extrem de vigilenți, deosebit de atenți și precauți în abordarea lor, pentru a nu fi tentați de cuvinte ispititoare și a nu ne încurca în mrejele Antihristului. Nu aveți încredere în nimeni care vine la voi cu orice propuneri măgulitoare sau promisiuni lucrative, chiar dacă este o persoană îmbrăcată în veșminte de slujitor, dacă știți că sunt aproape de unele organizații dubioase, sau evident anti-creștine, dacă întrețin prietenii cu dușmanii lui Hristos, și mai ales – dacă primesc bani de la ei, indiferent de scuzele plauzibile.

A venit vremea acum, mai mult ca niciodată, să distingem cu atenție cine dintre purtătorii chemării înalte de Păstori ai Bisericii lui Hristos slujește cu adevărat lui Hristos și cine s-a vândut deja slujitorilor Antihristului. Prin aceasta, în loc să slujească lui Hristos, slujesc Antihristului. Trebuie să distingem, pentru a nu fi găsiți de lupul cel ce umblă în lume – chiar și îmbrăcat în haine de oaie – în locul unui adevărat Păstor.

Lucrătorii deosebit de periculoși dintre astfel de păstori falși sunt cei care predică o nevoie de pace cu toată lumea, sub pretextul „necondamnării” și „iubirii și iertării creștine”. Să ne amintim că pacea cu Antihristul (ca și cu slujitorii săi) este deja o trădare a lui Hristos – și, prin urmare, dușmănie împotriva lui Hristos!

Pentru că „ce însoțire poate avea dreptatea cu nedreptatea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?” (2 Corinteni 6:14-15).

Chiar și cea mai mică cochetare cu slujitorii Antihristului și mulțumirea lor indiferent de cât de plauzibil ar fi scopul – este o crimă și nu va trece fără consecințe. Nu este întâmplător că un vechi proverb spune: „Spune-mi cine sunt prietenii tăi și îți voi spune cine ești!”

În vremurile noastre rele, ceea ce este cel mai necesar pentru noi toți, care dorim să rămânem credincioși lui Hristos Mântuitorul, este râvna arzătoare. Aceasta este ceea ce prorocul sfânt și slăvit al lui Dumnezeu, Ilie, a fost atât de renumit. În loc de orice compromis cu slujitorii Antihristului, ar trebui să avem o ireconciliabilitate completă față de ei, chiar dacă suntem amenințați cu moartea cea trecătoare. Să ne amintim că Enoh și Ilie, după ce vor fi uciși de Fiara-Antihrist, vor fi înviați din nou, căci scris este că „după cele trei zile şi jumătate, duh de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi s-au ridicat pe picioarele lor şi frică mare a căzut peste cei ce se uitau la ei” (Apocalipsa 11:11).

După aceasta, Însuși Domnul nostru Hristos se va arăta, care va mistui pe Antihrist cu „duhul gurii Sale și îl va distruge cu strălucirea venirii Sale” (2 Tesaloniceni 2:8). După aceasta, timpul va fi scurtat, și sfârșitul acestei lumi va veni, și Judecata de Apoi va fi deschisă.

Fraților! Dacă auziți pe cineva care relatează despre predicarea apropiatei veniri a Antihristului, a celei de-a doua veniri a lui Hristos, a sfârșitului lumii și a Judecății de Apoi cu batjocură, cu un zâmbet ironic pe față, sau cu mânie și iritare, atunci știți că aveți de-a face cu o persoană care, într-un fel sau altul, a fost atrasă de slujitorii Antihristului la implicare în pregătirea pentru sosirea și domnia sa rapidă pe pământ. Feriți-vă de astfel de oameni, ca de distrugătorii credinței noastre sfinte și ai Bisericii!

În Ziua Judecății, „tainele” lor vor fi dezvăluite, și toți aceștia, împreună cu Antihristul și slujitorii săi, vor primi o răsplată justă în „iezerul de foc unde arde pucioasă” (Apocalipsa 19:20). Dar pentru cei drepți, precum sfântul proroc Ilie, și pentru toți cei care nu s-au plecat și nu s-au alăturat slujirii Antihristului, ci mai degrabă i s-au opus cinstit și sincer, va începe acea viață binecuvântată eternă în „Noul Ierusalim”, pe care cel ce a fost găsit vrednic l-a văzut coborând de la Dumnezeu din ceruri (Apocalipsa 21:2).

„Cel ce are urechi de auzit, să audă!” Amin.

De Înaltpreasfințitul Averchie,Arhiepiscopul Australiei și Noii-Zeelande

sursa articol- https://orthochristian.com/95847.html

Parcul eco de distracții, ASAP Recycling Park, revine la Electric Castle, pentru al treilea an consecutiv. După ce peste 30.000 de persoane au participat în 2022 și 2023 la activitățile pe teme de reciclare propuse de ASAP România în parteneriat cu Lidl România în cadrul festivalului, alte zeci de mii sunt așteptate și în acest an, în perioada 17-21 iulie, la Bonțida, să se bucure de jocuri care încurajează acțiunile sustenabile și să câștige premii.

Astfel, de miercuri până duminică, între orele 12:00-20:00, cei prezenți la ediția cu numărul 10 a festivalului Electric Castle au timp să descopere toate jocurile și activitățile pregătite de ASAP România. Cu mare succes la public în anii anteriori, Roata Reciclării revine în 2024 la Electric Castle, precum și jocul Adevăr sau Reciclare. Dacă primul joc se bazează pe noroc, căci doar printr-o învârtire a roții, participanții pot câștiga merch-ul ASAP (tricou sau tote bag) sau ASAPUNCTE, al doilea ridică la fileu întrebări sau provocări pe teme de reciclare, unde informațiile pe zona de sustenabilitate ar putea fi de real ajutor în acumularea de puncte.

Și agilitatea le va fi antrenată participanților printr-un joc de memorie, unde trebuie să caute seturile de câte două ilustrații identice, imprimate cu obiecte ce pot fi reciclate. Nelipsită în general din acțiunile și workshopurile programului ASAP România, distracția va fi garantată în fiecare activitate din cadrul ASAP Recycling Park, dar mai ales în jocul Stand a bottle.

„Când valorile și obiectivele pe zona de sustenabilitate sunt împărtășite și au sens comun, parteneriatele se conturează frumos, ba mai mult, dăinuie peste ani. Suntem pentru al treilea an consecutiv prezenți la Electric Castle cu ASAP Recycling Park, acolo unde publicul are simț civic și ne place asta! Îmi doresc ca parcul eco de distracții pe care-l readucem în inima festivalului să fie pentru fiecare <<cârligul>> de care are nevoie, ori în a conștientiza impactul nostru, al tuturor, față de mediu, ori în a duce o viață mai sustenabilă sau măcar din curiozitatea de a descoperi ce facem, ce obiective avem prin programul nostru și, nu în ultimul rând, să se distreze jucând împreună cu noi activitățile propuse”, a menționat Mihaela Tutunaru, coordonator program ASAP.

La ediția din acest an a Electric Castle, ASAP va refolosi cele mai multe dintre materialele produse anterior pentru ASAP Recycling Park, așa cum s-a întâmplat și în 2023, cu scopul de a-i motiva și pe alții să adopte un comportament sustenabil și să folosească cât mai puține resurse.

Ca și la cele mai recente două ediții ale Electric Castle, din 2022 și 2023, parcul eco de distracții ASAP Recycling Park va fi amplasat în proximitatea Royal Market, magazinul Lidl din festival.

Programul de distracții al ASAP Recycling Park și alte informații despre jocurile și activitățile din acest an, se vor regăsi în perioada următoare, dar și în timpul festivalului, pe conturile de social media Facebook, Instagram și TikTok ale ASAP România.

Despre ASAP România

ASAP (Armata Selectării Atente a Plasticului) este un program de responsabilitate socială inițiat de Fundația The Institute, care urmărește să genereze schimbare în comportamentul adolescenților față de plastic, de la utilizare la colectare separată și reciclare. Obiectivul ASAP este acela de a contribui activ la promovarea educației pentru mediu în rândul publicului țintă și de a crea cea mai mare infrastructură unitară pentru colectarea separată a deșeurilor în vederea reciclării în toate școlile din România. În prezent, programul e activ în peste 1.600 de școli din 36 de localități și municipii reședință de județ din România, informațiile despre colectare separată și reciclare ajungând la peste jumătate de milion de elevi din ciclurile preuniversitare.

ASAP este un program susținut de Lidl România, care contribuie la obiectivele strategiei REset Plastic a Grupului Schwarz, din care retailerul face parte. Strategia REset Plastic cuprinde cinci zone de acțiune – de la evitarea folosirii plasticului în ambalaje și regândirea designului acestora, la reciclare și acțiuni de ecologizare, până la inovare și educare în domeniu.

Cu o istorie îndelungată, braga, o băutură originară din regiunile balcanice, a căpătat de-a lungul timpului o popularitate deosebită în România, devenind parte integrantă a culturii culinare românești. Răcoritoare și cu un conținut scăzut de alcool, braga a fost adaptată de-a lungul timpului, fiind foarte apreciată chiar și în prezent.

Braga își are originile în Antichitate, fiind cunoscută și consumată în diverse forme în regiunile balcanice și Orientul Mijlociu. Inițial, era preparată din cereale fermentate precum orz, mei sau porumb și avea un conținut scăzut de alcool, similar cu cel al berii de casă. În timpul Imperiului Otoman, braga s-a răspândit și a căpătat popularitate în toate teritoriile aflate sub influența acestuia, inclusiv în principatele românești.

În România, braga a fost introdusă în principal de către turcii otomani, care au adus această băutură în timpul stăpânirii lor asupra regiunilor românești. Se spune că braga a fost adusă pentru prima dată în Dobrogea, zonă aflată sub stăpânire otomană pentru o perioadă lungă de timp. De aici, băutura s-a răspândit treptat în toate provinciile românești.

În secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, braga era o băutură foarte populară în orașele românești. Era vândută de bragagii, comercianți ambulanți care ofereau băutura pe străzile orașelor și în piețele publice. Bragagii erau adesea de origine turcă sau tătară și preparau băutura după rețete tradiționale transmise din generație în generație.

Metode tradiționale de preparare

Prepararea brăgii implică fermentarea cerealelor, în special a orzului, meiului și porumbului. Procesul începe cu măcinarea cerealelor, care sunt ulterior amestecate cu apă și lăsate să fermenteze. În timpul fermentării, zaharurile din cereale se transformă în alcool și dioxid de carbon, rezultând o băutură ușor efervescentă și răcoritoare. În funcție de durata fermentării, braga poate avea un conținut variabil de alcool, de la zero până la câteva procente.

În România, fiecare regiune avea propriile sale variante de bragă, adaptate după ingredientele locale și preferințele locuitorilor.

Gustul răcoritor care te invită să socializezi

Braga a jucat un rol important în viața socială și culturală a comunităților românești. Aceasta era consumată în special pe timpul verii, datorită proprietăților sale răcoritoare, și era adesea asociată cu diverse sărbători și festivități. De asemenea, braga era considerată o băutură sănătoasă, fiind bogată în vitamine și minerale, fiind recomandată pentru întărirea sistemului imunitar și îmbunătățirea digestiei.

În trecut, braga era servită în special în cafenele și taverne, unde oamenii se întâlneau pentru a socializa. În plus, bragagii ambulanți promovau băutura pe străzi, strigând pentru a-și atrage clienții. În unele orașe, braga era atât de populară încât existau adevărate competiții între bragagii, fiecare încercând să convingă clienții că are cea mai gustoasă și răcoritoare băutură.

Din Antichitate la târgurile tradiționale moderne

În perioada comunistă, popularitatea brăgii a început să scadă, pe măsură ce băuturile răcoritoare și sucurile carbogazoase au devenit mai accesibile. De asemenea, schimbările în stilul de viață au contribuit la declinul tradițiilor asociate cu consumul de bragă. Cu toate acestea, în ultimele decenii, braga a cunoscut o renaștere, pe fondul unui interes crescut pentru produsele tradiționale și naturale.

Astăzi, braga este din nou apreciată pentru gustul său unic și pentru beneficiile sale pentru sănătate. În multe orașe din România există mici producători care prepară braga după rețete tradiționale și o vând în piețe locale și prin intermediul magazinelor specializate. În plus, braga a devenit un populară în cadrul festivalurilor și târgurilor de produse tradiționale, unde vizitatorii au ocazia să descopere și să aprecieze această băutură.

Sursă foto: Facebook Clubul Țăranului, Facebook Bogdania

Expoziție de pictură de Leonard Toteanu

18 – 28 iulie 2024, Sala Acvariu

Muzeul Național al Țăranului Român

Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă joi, 18 iulie 2024, ora 18.30, la Sala Acvariu, la vernisajul expoziției de pictură a artistului Leonard Toteanu, Biserici și Sfinți.

Expoziția este curatoriată de Maria Constantinescu.

Leonard Toteanu s-a născut la Câmpulung Muscel, unde a urmat școala primară și liceul, iar în 1989 a fost admis, la Universitatea din București, Facultatea de Matematică și Informatică.

Pasiunea pentru pictură a venit târziu și dintr-o întâmplare; Leonard Toteanu a început să deseneze din ce în ce mai mult, întâi digital, apoi pe hârtie și pânză.

Până în prezent, a avut o expoziție personală la Centrul Cultural Art4all și a participat la trei expoziții de grup: Streetart festival, la Combinatul Fondului Plastic; Ipostaze medievale la Bistrița, la Casa Argintarului; Festival Art4all, la Centrul Cultural Art4all.

L-am cunoscut pe Leo prin Liviu Mățăoanu, membru al Uniunii Scriitorilor și reporter radio și TV din Câmpulung, care mi-a spus că este un pictor special. Leo a început să picteze deoarece avea nevoie de un desen cu un elefant, a realizat unul pe computer, apoi l-a desenat pe hârtie, el fiind matematician. Ce coincidență! Așa a început și Antoine de Saint–Exupéry, în cartea sa Micul Prinț. Am rămas surprinsă cum poate să redea esențialul în tot ce pictează sau desenează, ceea ce este destul de greu, chiar și pentru colegii mei profesioniști. Tot ce realizează are umor și chintesență chiar și în micile filme animate. Maria Constantinescu

Expoziția va putea fi vizitată în Sala Acvariu, până în ziua de 28 iulie 2024, de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00.

4 iulie 2024 O casă cu poveste și cu valoare arhitectonică semnificativă din satul Remuș, județul Giurgiu, care urma să fie demolată pentru a face loc unei parcări, a fost relocată în comuna Măgurele, județul Ilfov. Casa urmează să-și recapete strălucirea de altă dată cu ajutorul pro bono al oamenilor care vor răspunde apelului la voluntariat lansat de Asociația Monumente Renăscute, singurul proiect non-profit de salvare a caselor cu valoare culturală din sudul Munteniei. Casa a aparținut lui Ilie Micu, telefonist în satul Remuș (fost Vlașca) în perioada interbelică, el fiind printre primii telefoniști din România. 

În pofida tuturor eforturilor depuse de Asociație de a o salva in situ, în locația originară, casa Ilie Micu a primit ordin de demolare pentru a face posibilă extinderea unei parcări de magazin sătesc, astfel că s-a luat decizia strămutării. 

”Ilie Micu a fost un mare iubitor al proporțiilor, detaliilor și frumosului, transpuse în locuința sa pe care a ridicat-o în 1932. Pentru mulți, această casă a fost un fel de Voroneț al caselor interbelice din sudul Munteniei. Mă bucur enorm că am reușit să o aducem în comuna Măgurele, județul Ilfov, și să demarăm procedura de restaurare și replicare a ornamenticii care s-a distrus”, spune Florin Radu Ștefănescu, fondatorul Asociației Monumente Renăscute.

Acesta a lansat deja pe canalele social media o invitație către oricine și-ar dori să pună umărul în mod voluntar la refacerea acestei bijuterii cu valoare arhitecturală și istorică. 

”HAIDEȚI LA CLACĂ! Pe 6 iulie, ora 7:00, începem finalizarea ei. Vom umple cu pământ și paie pereții. Toți cei ce vor să participe la renașterea și restaurarea unei perle a patrimoniului construit vernacular al Munteniei sunt așteptați cu mare drag!”, se arată în mesajul lansat de Monumente Renăscute.

Salvarea casei din Remuș survine după un alt proiect important al Asociației: strămutarea și restaurarea Casei Frusina în 2023, pe un teren pus la dispoziție de primăria din Corbeanca. 

Asociația Monumente Renăscute a fost înființată în urmă cu trei ani, cu scopul de a salva casele valoroase abandonate din sudul Munteniei. Este vorba de casele tradiționale care ”încă vorbesc”, a anexelor gospodărești din satul românesc și a altor clădiri de patrimoniu aflate în prag de colaps. 

Asociația, care se bazează în mare parte pe sprijinul sponsorilor și voluntarilor, dorește să pună în valoare nestematele arhitecturii vernaculare Românești, să le restaureze și să le dea o nouă viață și funcționalitate rezidențială sau turistică, fie pentru actualii proprietari, fie pentru alții, sau să le ofere unor entități publice educativ-sociale. 

Asociația are un interes deosebit pentru casele în pericol din sudul Munteniei (Giurgiu, Ilfov, Dâmbovița, Argeș, Teleorman), unde, spre deosebire de Transilvania sau Bucovina, acest subiect este aproape inexistent, în ciuda unui patrimoniu arhitectural foarte valoros și neștiut. Foarte multe dintre aceste case au fost deja puse la pământ sau riscă să dispară deoarece proprietarii nu le cunosc valoarea sau nu dispun de fonduri și know how ca să le renoveze corect. Asociația dorește păstrarea identității culturale a zonelor unde casele sunt identificate, scopul fundamental fiind ca aceste imobile să fie salvate in situ. Unde nu este posibil, ca să nu se piardă definitiv, asociația încearcă strămutarea lor, dar nu departe de locația inițială.

Renovările și relocările se fac cu sprijinul autorităților locale, unde există deschidere, și cu ajutorul fondurilor de la acestea, deocamdată puține, dar esențiale, dar și de la companii locale. Nu în ultimul rând, lucrările se realizează prin eforturile voluntarilor, studenți și elevi interesați de practică și chiar de copii preșcolari curioși să afle metodele constructive de odinioară.

Și ce mai faceți voi în vacanța asta? Cum ar fi dacă am dărui copiilor noștri proverbe, zicale, snoave, expresii pline de tâlc?

De ce?

Ele sunt bijuterii ale înțelepciunii populare, transmise din generație în generație, și joacă un rol esențial în dezvoltarea copiilor. Cunoașterea înțelesurilor lor oferă numeroase beneficii, atât din punct de vedere educațional, cât și social.

În primul rând, toate aceste îmbogățesc vocabularul copiilor. Ele sunt pline de cuvinte și expresii interesante care nu se găsesc întotdeauna în vorbirea de zi cu zi. Prin învățarea zicalelor, copiii își extind vocabularul și devin mai expresivi în comunicare. În al doilea rând, zicalele ajută la înțelegerea culturii și tradițiilor. Acestea reflectă înțelepciunea și valorile unei culturi, iar prin învățarea lor, copiii ajung să înțeleagă mai bine tradițiile și obiceiurile comunității lor, precum și importanța respectării acestora.

Important este și faptul că toate ,,zicerile” contribuie la dezvoltarea gândirii critice. Adesea, ele conțin învățături morale sau observații despre comportamentul uman. Încercând să le înțeleagă, copiii își dezvoltă capacitatea de a analiza și de a reflecta asupra situațiilor și comportamentelor din viața de zi cu zi. Se îmbunătățesc și abilitățile de comunicare ale copiilor, nu-i așa? Ele sunt instrumente excelente pentru a învăța cum să transmită mesaje complexe într-un mod simplu și ușor de ținut minte. Acest lucru îi ajută să devină comunicatori mai eficienți și mai încrezători. Nu în ultimul rând, se creează o legătură temeinică cu  trecutul, punți între generații.

ÎNTÂMPLARE

– Ce să mai zic, măi vecină?! S-a împopoțonat cu pene de păun și toată lumea și-a dat seama!

-Așa zic și eu!

Cum adică? Cum adică vecinul de la 3 s-a împopoțonat cu pene de păun? Anisia se tot mira în sinea ei. ,,Asta chiar nu o înțeleg! Păi s-o întreb pe bunica!”

-Aaaaaaa… Așa se zicea și pe vremea mea! (bunica râde cu ochii închiși la gânduri din tinerețe). Când cineva își asumă merite care nu sunt ale lui, când se laudă cu lucruri pe care nu le-a făcut, când spune că munca altuia e de fapt făcută de el, atunci lumea rostește clar: ,,se împăunează”, ,,se împopoțonează cu pene de păun!” Hai să îți spun o poveste…

POVESTE

Într-o pădure fermecată, plină de copaci înalți și flori colorate, trăiau multe animale care își petreceau zilele în armonie. Printre ele se afla și o vulpe pe nume ,,Pară de foc”, cunoscută pentru istețimea și frumusețea ei lăsată de la bunul Dumnezeu, pentru blana ei de culoarea focului.

Într-o zi, Pară de foc a aflat că în pădure urma să se organizeze un mare bal al animalelor. Toți locuitorii pădurii erau invitați, iar fiecare se pregătea să își pună cele mai frumoase haine și podoabe pentru sărbătoare. Vulpea voia să fie cea mai frumoasă și să atragă toate privirile, așa că a început să caute ceva cu adevărat special.

În timp ce se plimba pe lângă un pârâu, ea a zărit câteva pene colorate pe jos. Penele erau mari și strălucitoare, în nuanțe de albastru și verde, și aparțineau unui păun care și le pierduse în timpul unei întreceri cu alți păuni. Vulpea a fost fermecată de frumusețea lor și a decis să le adune.

,,Cât de frumoasă voi fi la bal cu aceste pene!” a exclamat. A petrecut ore în șir împodobindu-se cu penele de păun, sperând să fie cea mai admirată.

Când a sosit seara balului, Pară de foc s-a prezentat mândră în fața celorlalte animale, fluturându-și coada împodobită cu penele strălucitoare. Toți s-au uitat la ea cu uimire, dar nu cu admirație! Mai degrabă priveau cu surprindere și confuzie…..

Printre invitați se afla și păunul de la care proveneau penele. Când a văzut penele sale pe coada vulpii, s-a apropiat de ea și i-a spus: „Uuuu…., de ce porți penele mele? Fiecare dintre noi are propriul farmec și nu este nevoie luam ce au alții de preț pentru a străluci…..”

Vulpea, simțindu-se rușinată, a înțeles că încercarea ei de a se împopoțona cu penele de păun nu a fost o idee bună. A lăsat capul în jos… A înțeles că frumusețea adevărată vine din interior și că nu este nevoie să își însușească lucrurile altora pentru a fi apreciată.

A doua zi, ea a renunțat la penele de păun și a mers la bal doar cu blana ei naturală și strălucirea ei de foc. De data aceasta, animalele au fost încântate de simplitatea și autenticitatea ei. Vulpea a învățat o lecție importantă: să fie mereu ea însăși și să își aprecieze propriile calități; să se mândrească doar cu lucrurile ce îi stau ei în puteri!

De atunci, roșcovana a fost cunoscută nu doar pentru istețimea și frumusețea ei naturală, dar și pentru autenticitatea și încrederea în sine. Iar în pădure, zicala ,,s-a împopoțonat cu penele de păun” a rămas ca o amintire pentru toți: adevărata valoare vine din interior, din propriile puteri și nimeni nu trebuie să se ascundă sub măști împrumutate pentru a fi apreciat!

Anisia chicotește fericită în brațele bunicii: a învățat lucruri importante și vorbe tare înțelepte!

Ruta Triunghiului Bisericilor Rupestre din România este o călătorie fascinantă prin istoria și spiritualitatea a trei dintre cele mai remarcabile biserici săpate în stâncă din România. Aceste edificii unice oferă o privire reală asupra unei tradiții monahale vechi și a unei arhitecturi deosebite, fiind totodată o destinație populară pentru turiștii interesați de patrimoniul cultural și religios al României.

Mănăstirea Nămăiești, situată în satul Nămăiești, județul Argeș 

Mănăstirea Nămăiești este un lăcaș de cult ortodox situat în inima județului Argeș, într-o zonă foarte pitorească. Construită într-o stâncă de calcar, se crede despre mănăstire că datează din perioada dacică, fiind ulterior transformată într-un loc de rugăciune creștin. Legenda spune că Mănăstirea Nămăiești a fost descoperită de trei păstori care au avut o viziune divină, găsind o icoană a Maicii Domnului într-o grotă, locul devenind astfel sfânt.

Simplitatea interiorului este cuceritoare, cu o icoană făcătoare de minuni care atrage mii de pelerini anual. Frescele și icoanele de pe pereți reflectă o istorie bogată și o un grad ridicat de spiritualitate, oferind vizitatorilor liniște și împăcare.

Schitul Cetățuia Negru Vodă (Meteora României) din satul Cetățeni, județul Argeș 

Schitul Cetățuia Negru Vodă, cunoscut și sub numele de Meteora României, este situat pe un vârf stâncos din județul Argeș, oferind priveliști spectaculoase asupra împrejurimilor. A fost înființat în secolul al XIV-lea de către voievodul Negru Vodă și este săpat într-o stâncă înaltă, similar mănăstirilor Meteora din Grecia. Accesul la schit se face pe un traseu abrupt și stâncos, ceea ce adaugă o notă de aventura și spiritualitate călătoriei. Odată ajunși la schit, vizitatorii sunt întâmpinați de o atmosferă de liniște profundă, accentuală de sunetele naturii și de frumusețea peisajului montan. Interiorul schitului este simplu și emană o puternică energie spirituală, fiind un loc de refugiu și meditație pentru locuitorii din apropiere.

Mănăstirea Corbii de Piatră din satul Corbi, județul Argeș

Una dintre cele mai mari biserici săpate în stâncă din România, Biserica Rupestră de la Corbii de Piatră datează din secolul al XIV-lea. A fost sculptată într-un perete abrupt din piatră, oferind astfel o priveliște spectaculoasă și o experiență spirituală profundă. Arhitectura sa complexă și frescele bine conservate care acoperă pereții interiori o fac unică. Picturile murale sunt de o valoare inestimabilă, reprezentând scene biblice și sfinți, fiind un exemplu remarcabil de artă religioasă medievală. Biserica este încă activă, iar cei interesați pot participa la slujbe religioase sau diverse evenimente comunitate.

De ce să parcurgi Ruta Triunghiului Bisericilor Rupestre?

Pe lângă valoarea lor istorică și arhitecturală, bisericile rupestre sunt și locuri care oferă o liniște profundă, ideală pentru rugăciune și meditație. Atmosfera de calm care învăluie aceste lăcașuri de cult le transformă în refugii spirituale, unde vizitatorii pot scăpa de tumultul vieții cotidiene. Fiecare biserică oferă o ocazie unică de introspecție, invitând astfel doritorii să participe la un pelerinaj al sufetului.

În plus, Ruta Triunghiului Bisericilor Rupestre este mai mult decât o călătorie prin locuri sacre – este și o incursiune în istoria și cultura României. Cele trei biserici reprezintă mărturii ale credinței și perseverenței oamenilor care le-au construit și folosit de-a lungul secolelor. În același timp, cele trei sunt și exemple remarcabile de adaptare arhitecturală și inginerie, reprezentând o dovadă a capacității comunităților vechi de a construi spații de rugăciune și refugiu în mijlocul naturii. Eforturile comunităților locale și ale organizațiilor culturale au dus la restaurarea și întreținerea acestor monumente, asigurându-se că ele vor putea și admirate și de generațiile viitoare. Vizitarea acestor biserici nu doar că sprijină turismul local, dar și încurajează respectul pentru aceste capodopere de piatră.

Vizitarea celor trei biserici este o experiență de neuitat pentru oricine își dorește să exploreze patrimoniul spiritual și cultural al României. Cu peisaje impresionante, istorie bogată și o atmosferă sacră, cele trei biserici rupestre reprezintă destinații ideale pentru cei care își doresc o călătorie introspectivă, plină de semnificație, ce le poate oferi ocazia să se conecteze cu trecutul spiritual.

Sursă foto: www.cjarges.ro

• 100.000 de conversații cu suflet și tot atâtea soluții oferite seniorilor în aproape 9 ani de funcționare
• peste 18.600 de apelanți au sunat la Telefonul Vârstnicului pentru îndrumare și consiliere
• 50% dintre apelanți locuiesc singuri, 30% au între 70 și 80 de ani
• Informații practice și servicii de îngrijire sunt în topul motivelor de apelare la Telefonul Vârstnicului

4 iulie 2024: Telefonul Vârstnicului, linia telefonică națională gratuită dedicată seniorilor cu vârsta de peste 65 de ani, lansată de Fundația Regală Margareta a României în octombrie 2015, a atins 100.000 de convorbiri telefonice cu vârstnici și aparținători din toată țara. La numărul de telefon gratuit  0800 460 001, oamenii au beneficiat de consiliere socială, informare, sprijin emoțional și îndrumare, oferite cu dedicare de operatorii specializați în asistență socială ai Fundației, precum și de voluntarii special instruiți.

Telefonul Vârstnicului a fost prima linie telefonică gratuită de informare și asistență dedicată persoanelor de peste 65 de ani din România, fiind licențiată ca serviciu social. În aproape 9 ani de existență, au sunat la Telefonul Vârstnicului 18.608 apelanți unici. Dintre aceștia, 50% au declarat că locuiesc singuri, 41% au solicitat informații practice și utile pentru rezolvarea problemelor individuale sau legate de traiul de zi cu zi, 32% aveau nevoie de  îngrijire și suport, având diverse grade de dependență, iar 30% erau între 70 și 80 de ani.

Seniorii care au apelat Telefonul Vârstnicului au găsit întotdeauna un consilier, un interlocutor de încredere, un companion, un prieten, fiind ascultați și îndrumați în situații individuale de viață, beneficiind de sprijin emoțional prin reapelare săptămânală, conversații de grup și consiliere psihologică. Acest serviciu social a creat o hartă a serviciilor sociale și a devenit un  centru de resurse valoroase pentru seniori, indiferent de comunitatea din care aceștia fac parte, apelând la o bază de date de peste 450 de instituții publice, organizații neguvernamentale sau servicii private și bazându-se pe o echipă de profesioniști în domeniul senectuții.

Alinarea singurătății și încurajarea unui stil de viață activ post-pensionare au fost două dintre direcțiile susținute de Telefonul Vârstnicului. Astfel, linia telefonică a devenit un reper al seniorilor din societatea noastră, fiind singura linie națională, gratuită și confidențială care a funcționat constant, trecând proba timpului, fiind sprijinită prin donații individuale, sponsorizări din partea companiilor și campanii mass-media.

„De la lansare, Telefonul Vârstnicului a reprezentat un pas important spre conectarea cât mai multor vârstnici afectați de izolare, singurătate, de lipsa informațiilor de încredere, dar și de lipsa unui sprijin. Ceea ce ne-am propus în 2015 continuăm și  în prezent: să ascultăm problemele vârstnicilor din România, să le oferim consiliere și oportunități de participare la viața societății și de valorificare a experienței lor. De asemenea, ne dorim în continuare să mobilizăm comunitățile locale să rămână unite în sprijinul acestor persoane pentru a fi tratate cu respectul pe care îl merită”, declară Mugurel Mărgărit, director executiv al Fundației Regale.

Prelucrarea datelor colectate la linia telefonică în perioada octombrie 2015 – iulie 2024 relevă care sunt cele mai importante 5 nevoi cu care se confruntă seniorii din toate zonele țării și soluțiile pe care Fundația și partenerii ei le-au oferit:

1. Telefonul Vârstnicului a fost cel mai des apelat pentru a obține informații utile, practice și actualizate referitoare la diverse nevoi ale seniorilor (7.635 persoane). Vârstnicii au obținut, facil și gratuit, contacte relevante și informații actualizate pentru situații particulare din partea echipei specializate de asistenți sociali ai liniei telefonice. Aceștia operează cu o bază de date ce conține peste 450 de instituții de stat, servicii sociale sau private cu servicii specifice pentru seniori. Cele mai multe persoane care au solicitat informații au fost din București (6.534 persoane), iar cele mai puține din Dobrogea (816 persoane) și Banat (668 persoane).
2. Nevoia de îngrijire și suport în funcție de gradul de dependență a ocupat locul doi în topul apelurilor. 5.865 de persoane au primit informații despre cămine pentru vârstnici și proceduri de instituționalizare, servicii practice disponibile în comunitate, precum și recomandări privind instituții care oferă îngrijiri medicale la domiciliu sau masa pe roți.
3. Pe locul trei în topul apelurilor vârstnicilor au fost solicitările de sprijin financiar și material, din partea a 3.256 de seniori. Echipa Telefonului Vârstnicului a ghidat acești vârstnici către resursele comunitare adecvate, operate de DGAS-uri sau ONG-uri, care pot oferi produse alimentare, igienico-sanitare sau tichete sociale.
4. Pentru 1.787 de seniori, Telefonul Vârstnicului a devenit un prieten de încredere și a răspuns nevoii de sprijin emoțional acelor vârstnici care se luptă cu singurătatea, provocări sociale actuale sau personale, prin servicii proprii de reapelarea săptămânală și consiliere psihologică, oferită gratuit de psihologii voluntari, sau prin redirecționare către organizații partenere cu servicii specializate din comunitatea lor.
5. Un număr de 1.400 dintre vârstnicii care au sunat la Telefonul Vârstnicului în perioada menționată și-au exprimat dorința de a fi activi și de a se implica în viața socială și după pensionare. Li s-au oferit informații despre oportunitățile de voluntariat în comunitate, precum Centrele Generații, despre posibilitățile de participare la atelierele de educație digitală pentru seniori organizate la București și în alte 10 localități din țară, la activitățile organizate în cluburile pentru seniori din comunitate sau la TeleClubul Seniorilor, un spațiu de întâlnire virtuală care permite seniorilor să se conecteze și să împărtășească experiențe comune.

Populația României continuă să îmbătrânească

Fenomenul de îmbătrânire demografică s-a accentuat anul trecut, în condițiile în care populația vârstnică de 65 ani și peste a depășit cu peste 27,5% populația tânără de 0-14 ani, potrivit datelor Institutului Național de Statistică. De asemenea, indicele de îmbătrânire demografică a crescut de la 122, la 1 ianuarie 2023, la 127,5 persoane vârstnice la 100 persoane tinere, la 1 ianuarie 2024.

Apelurile la Telefonul Vârstnicului se pot face la numărul gratuit 0800 460 001, de luni până vineri, între orele 08.00 – 20.00 și sâmbăta între 08:00 – 16:00. Linia poate fi accesată și de cei care doresc să semnaleze un abuz sau o situație dificilă a unui vârstnic.

Proiectul social a fost lansat în octombrie 2015 ca răspuns la problema îmbătrânirii populației și a beneficiat de finanțare din partea Fundației Vodafone România. În 2024, programul este în continuare susținut de Fundația Vodafone România alături de Compania Națională Loteria Română și Johnson Wax.

****

Despre Fundația Regală Margareta a României

Înființată în 1990 de către Majestatea Sa Margareta Custodele Coroanei române, împreună cu tatăl său, Regele Mihai, Fundația Regală Margareta a României este astăzi o organizație neguvernamentală de elită care sprijină copii, tineri și vârstnici prin intervenții durabile, bazate pe schimbul de experiență și valori între generații. De-a lungul celor 34 de ani de activitate, Fundația a dezvoltat numeroase proiecte durabile în domeniul educației, dezvoltării comunității, societății civile, sănătății și culturii, proiecte ce și-au adus contribuția la reînnoirea spirituală și socială a României. Fundația Regală vine în sprijinul persoanelor vârstnice prin programe menite să crească calitatea vieții acestora, cu implicarea voluntarilor și mobilizarea partenerilor instituționali și a întregii comunități, cele mai recente fiind Fondul pentru Vârstnici, Telefonul Vârstnicului și Centrele Comunitare Generații. Mai multe detalii pe www.frmr.ro.

„Ce s-ar putea întâmpla dacă omul ar folosi AI-ul in scopuri negative?” – David Ioan Bulboacă

 

Un vis urât: utilizarea inteligenței artificiale (AI) în scopuri negative! Acest lucru ar putea avea -bineînțeles- consecințe grave și de amploare globală. 

• Ediția de anul acesta va aduce pe scena din Sibiu nume importante precum: Andrei Ioniță, Florin Estefan, Orchestra Medicilor „Dr. Ermil Nichifor”, Marin Cazacu si Violoncellissimo, Rafael Butaru și Athenaeum Chamber Orchestra
• Festivalul Classics for Pleasure este organizat de Elite Art, fiind o acțiune cofinanțată de Primăria Municipiului Sibiu și Ministerul Culturii
• Accesul la toate evenimentele din cadrul festivalului este gratuit

Sibiu, 3 iulie 2024 – Asociația Elite Art anunță organizarea celei de-a XIV-a ediții a festivalului „Classics for Pleasure”, desfășurată în perioada 17 – 21 iulie 2024. Ediția de anul acesta, intitulată „Unity in Harmony”, celebrează muzica clasică și unitatea prin armonie, aducând împreună artiști de renume internațional și pasionați de muzică din întreaga țară, pentru a împărtăși frumusețea și profunzimea muzicii clasice, într-un cadru cu o bogată istorie culturală.

Festivalul va debuta cu un concert extraordinar, „Healing Harmonies”, susținut de Orchestra Medicilor „Dr. Ermil Nichifor”, sub bagheta dirijorului Iosif Ion Prunner, avându-l ca solist pe Andrei Ioniță, unul dintre cei mai titrați violonceliști din lume. Evenimentul, desfășurat în Sala Thalia a Filarmonicii de Stat Sibiu, include compoziții din muzica clasică și este adresat medicilor din Sibiu și împrejurimi, ca recunoaștere a muncii și dedicării lor.

A doua zi a festivalului, „EcoHarmony”, este destinată copiilor, și cuprinde un atelier și un concert de percuție la Muzeul Astra. Evenimentul le va oferi copiilor ocazia de a descoperi instrumentele de percuție și de a le confecționa din materiale reciclabile. La final, se va organiza un spectacol dinamic și interactiv, susținut de copii, alături de mentorul atelierului, percuționista Mia Popescu.

Pe 19 iulie, festivalul continuă cu concertul „Harmony Fusion”, susținut de Marin Cazacu și ansamblul de cameră Violoncellissimo. Programul artistic va cuprinde piese din epoca clasică a muzicii, cât și interpretări moderne de rock, pop și heavy metal.

„Harmony in Grace” va avea loc pe 20 iulie și va fi susținut de Athenaeum Chamber Orchestra, condusă de Rafael Butaru, concertmaestrul Filarmonicii George Enescu din București. Concertul va oferi un repertoriu variat, reflectând conceptul muzicii clasice ca forță unificatoare în societatea civilă.

Festivalul se va încheia pe 21 iulie cu „Proms of Delight – Unity in Harmony”, un format conceput de Elite Art în 2003. Baritonul Florin Estefan și tenorul Eusebiu Huțan, acompaniați de Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu, bandoneonistul invitat Gabriele Corsaro și pianistul Ovidiu Lup, sub bagheta dirijorului Vladimir Lungu, vor evoca atmosfera caldă și emoționantă a serilor italiene. „Vivo per lei”, „Caruso” și „Parla più piano” sunt doar câteva dintre piesele celebre ale clasicilor italieni, pe care artiștii le vor interpreta cu o expresivitate deosebită.

Festivalul „Classics for Pleasure – Unity in Harmony” este organizat de Asociația Elite Art și este o acțiune cofinanțată de Primăria Municipiului Sibiu și Ministerul Culturii.

Sponsori: Terapia – o companie SUN PHARMA, MHS Truck & Bus Group, La Fântâna, Colegiul Medicilor, Viva Credit, Clic Market, Turbomecanica, Bittnet Systems.

Parteneri instituționali: Filarmonica de Stat Sibiu, Muzeul ASTRA, Filarmonica „George Enescu”, Fundația „Medicină și Muzică”.

Parteneri: en-Life Art, Casa Weidner, Konak Turkish Restaurant, Pepiniera Sibiu, Florăria Gift Art, Domeniile Alexandrion Rhein 1892.

Parteneri media: Magic FM, Zile și Nopți, TVS Media Group, TVSat Go, Centrul Cultural Ion Besoiu, Eveniment Sibiu, TVR Cluj, Radio România Muzical, România Pozitivă, Modernism, The Woman, Societatea Muzicală, Sibiu Independent, Radio Clasic FM, Matricea Românească, EnLife Medical.

Despre Asociația Elite Art

Asociația Elite Art este un ONG cultural, care și-a început activitatea în anul 2003 și care desfășoară numeroase programe culturale, care au drept scop dezvoltarea societății civile prin artă. Promisiunea pe care o face lumii este de a promova și susține universalitatea și accesibilitatea artei în beneficiul tuturor oamenilor. Astfel, cu sprijinul partenerilor, sponsorilor şi voluntarilor, de-a lungul celor 20 de ani de activitate, Elite Art a implementat peste 150 de proiecte în domeniile muzicii și artei vizuale, cât şi proiecte educaţionale.

Despre Terapia – o companie SUN PHARMA

Terapia – o companie SUN PHARMA, este cel mai mare producător de medicamente din România. Din luna martie 2015, a devenit parte a Sun Pharma, o organizație bazată pe cercetare și dezvoltare care reunește 42 de situri de producție, în care se fabrică peste 2.000 de medicamente inovative, generice si OTC ce sunt distribuite în peste 100 de țări, prin implicarea a mai mult de 32.000 de angajați la nivel global.

Despre MHS Truck & Bus Group

MHS Truck & Bus Group este distribuitorul vehiculelor comerciale MAN în România, având o experiență de peste 15 ani și peste 350 de angajați. Aceasta dispune de o rețea de nouă ateliere proprii și cinci parteneri de service, care se întinde la nivel național. MHS Truck & Bus Group oferă o gamă largă de servicii, precum: vânzările de vehicule comerciale grele și ușoare MAN, servicii after-sales, vânzări de piese de schimb și accesorii originale, servicii de finanțare. Compania face parte din grupul MHS Holding, care operează în România, Austria și Germania și are afaceri în principal în industria automotive.

Despre La Fântâna

La Fântâna este un furnizor major de servicii de aprovizionare cu apă în sistem watercooler și purificator pentru companii și segmentul rezidențial din Sud-Estul Europei și al doilea cel mai mare furnizor din Europa Centrală și de Est. Grupul este lider de piață în România și Serbia în soluții pentru furnizarea apei în sistem de îmbuteliere (bottled watercooler) și purificator (POU).

Grupul, condus de către Cristian Amza, a format și transformat efectiv piața de soluții de aprovizionare cu apă din România și Serbia și operează în prezent o afacere integrată cu acoperire națională în cele două țări, care include întregul lanț de activități, de la sursa de apă la facilitățile de îmbuteliere, până la logistica și distribuția proprie de apă și cafea către portofoliul de clienți.

E iar vacanță și iar avem timp de povești și de desțeleniri, nu-i așa? E foarte potrivit acum să dăruim copiilor noștri proverbe, zicale, snoave, expresii împământenite! De ce?

Ele sunt bijuterii ale înțelepciunii populare, transmise din generație în generație, și joacă un rol esențial în dezvoltarea copiilor. Cunoașterea înțelesurilor lor oferă numeroase beneficii, atât din punct de vedere educațional, cât și social.

În primul rând, toate aceste îmbogățesc vocabularul copiilor. Ele sunt pline de cuvinte și expresii interesante care nu se găsesc întotdeauna în vorbirea de zi cu zi. Prin învățarea zicalelor, copiii își extind vocabularul și devin mai expresivi în comunicare. În al doilea rând, zicalele ajută la înțelegerea culturii și tradițiilor. Acestea reflectă înțelepciunea și valorile unei culturi, iar prin învățarea lor, copiii ajung să înțeleagă mai bine tradițiile și obiceiurile comunității lor, precum și importanța respectării acestora.

Important este și faptul că toate ,,zicerile” contribuie la dezvoltarea gândirii critice. Adesea, ele conțin învățături morale sau observații despre comportamentul uman. Încercând să le înțeleagă, copiii își dezvoltă capacitatea de a analiza și de a reflecta asupra situațiilor și comportamentelor din viața de zi cu zi. Se îmbunătățesc și abilitățile de comunicare ale copiilor, nu-i așa? Ele sunt instrumente excelente pentru a învăța cum să transmită mesaje complexe într-un mod simplu și ușor de ținut minte. Acest lucru îi ajută să devină comunicatori mai eficienți și mai încrezători. Nu în ultimul rând, se creează o legătură temeinică cu  trecutul, punți între generații.

,,SE TERMINĂ ÎN COADĂ DE PEȘTE”

-…și s-a terminat așa, în coadă de pește!

-,,În coadă de pește?….cum adică?” Adriana auzise discuția de lângă ea dintre cele două doamne cochete și își muncea acum mintea să înțeleagă ce au avut de spus.

-Mama, mama, ce e cu coada de pește? Se poate termina ceva, așa, într-o coadă de pește???

Mama râse și se bucură că Adriana e curioasă.

-Desigur! Lucrurile se pot termina și ,,așa”. Însă hai să-ți spun o poveste despre expresia ,,se termină în coadă de pește”, ca să înțelegi mai bine!

A fost odată ca niciodată un mare poet pe nume Horațiu. El era un om foarte înțelept și avea o imaginație bogată. Într-o zi, Horațiu s-a gândit să scrie o poezie despre cum ar trebui să fie o operă de artă frumoasă și bine făcută.

El și-a imaginat că o operă de artă perfectă ar trebui să fie ca trupul armonios al unei femei. Cap, trunchi, brațe… și în loc de picioare, o coadă de pește!

Hmm, ar fi cam ciudat, nu-i așa? Așa că Horațiu a scris un vers foarte amuzant: „Desinit în piscem”, care înseamnă „se termină în coadă de pește”.

De atunci, oamenii au început să folosească această expresie pentru a descrie lucruri care încep foarte frumos, dar sfârșesc dezamăgitor. De exemplu, dacă cineva promite să facă ceva grozav, dar la sfârșit nu reușește să facă mare lucru, putem spune că promisiunea sa ,,se termină în coadă de pește”.

Așadar, când auzi pe cineva spunând că ceva ,,se termină în coadă de pește”, poți să-ți imaginezi un lucru frumos, dar cu o coadă care nu se potrivește deloc! E un mod jucăuș de a spune că începutul promite multe, dar finalul nu este la fel de impresionant.

Și uite așa, povestea noastră despre „se termină în coadă de pește” ajunge la final! Flip, flip! Sper că ți-a plăcut și ai înțeles ce înseamnă această expresie haioasă!

-Ha, ha! Am înțeles! Te rog, mami, mai știi și alte expresii amuzante???

Învățarea zicalelor și a înțelesurilor lor nu doar că îmbogățește mintea copiilor, ci le și modelează caracterul și comportamentul. Aceste expresii pline de înțelepciune sunt adevărate comori culturale, care merită să fie transmise și păstrate cu grijă de fiecare generație.

În inimă. Acolo. În inima omului se află locul bunului Dumnezeu, cu o lumină divină ce strălucește prin fapte bune și iubire necondiționată. Este spațiul sacru unde se nasc compasiunea și speranța,. Când ne deschidem inimile către ceilalți, facem loc pentru prezența divină care ne îmbogățește sufletele și ne dă puterea de a ierta și a ajuta. Acolo, în adâncul inimii, Dumnezeu ne vorbește și ne îndeamnă să trăim în armonie, să răspândim pacea și bunătatea în lume. Deschide-ți inima!

De șapte ani Speranța Neda este doamna din mijlocul copiilor. În toate jocurile, în perioada copilăriei sale, era „doamna învățătoare”, iar planurile de la acea vreme coincid cu planurile din prezent. Escapada sa academică nu a fost tocmai liniară, studiind Filologia și Dreptul, dar sufletul a  condus-o spre plăcerea cea dintâi.

Croșetează frumos pe inimile elevilor săi. Poartă în mâini un stilou, dar înainte de a scrie în catalogul școlar cu el, notează în sufletul copiilor valori și convingeri bine închegate, cm să fie și cum să nu fie aceștia în viață. Învățătoarea Speranța face tot ce este normal, frumos și util pentru a-i aduce pe copii mai aproape de cărți, scris, școală în fond.

Să o cunoaștem!

Doamna învățătoare, ce semnificație are pentru sufletul dumneavoastră meseria pe care ați îmbrățișat-o?

În primul rând vă mulțumesc pentru acest interviu, ce mod frumos aveți de a onora profesioniștii care se străduiesc să facă sau să lase Bine, din țara noastră!

Ca să vă răspund la întrebare, meseria pe care o fac acum îmbină nevoia sufletului meu cu ceea ce mintea își dorea să lucreze. Sunt învățătoare iar acest lucru se vede și cred eu, mai ales, se simte – în interacțiunea cu toți copiii, atât cu elevii mei, cât și cu cei pe care de fapt, nu îi cunosc. Ceea ce fac mă împlinește ca profesionist dar și ca om, îmi iubesc meseria și pe micii actori care, în fiecare zi, joacă diferite roluri, care mai de care mai interesante.

Coincid planurile când erați mică cu cele din prezent?

Aș spune că da! De mică, în toate jocurile, eu eram “doamna învățătoare”. Alegerea de a face Filologia și apoi Dreptul au fost niște alegeri legate de oportunitățile materiale pe care le aduceau cu ele, dar la un moment dat, acum șapte ani, am decis să risc și să mă îndrept către ceea ce sufletul meu visa dintotdeauna – Pedagogia învățământului primar și preșcolar. Și de atunci, mă simt împlinită sufletește!

Fiecare om are o poveste, iar a dumneavoastră este scrisă și de copiii pe care îi aveți la clase. De cât timp povestea vieții se scrie alături de ei și cu ei?

Predau de șapte ani, din septembrie 2017.

Cum îi vedeți prin ochii dumneavoastră blânzi pe elevii de anul acesta?

Am o clasă extraordinară, le-o spun și lor, zi de zi, dar le-am spus-o și părinților și tuturor celor cu care am intrat în contact, în diferite contexte de învățare faină pentru cei 16 elevi ai mei din clasa I. Sunt niște copii fantastici, cu adevărat, dornici de învățare, atenți, cuminți – da, cuminți!! Niște copii care au făcut progrese incredibile! Sunt foarte, foarte mândră de ei, toți!!

Sunteți învățătoare, un rol în societate pe care l-ai cuprins în viață pentru că l-ați vrut sau v-ați lăsat inspirată de vreun membru din familia dumneavoastră?

Chiar acum vreo două luni a venit către mine conștientizarea gândului că nu sunt primul dascăl din familie – străbunicul meu, Ioan Constantin Beldie, a fost timp de doi ani învățător suplinitor la școala din Jorăști și profesor de Teologie exegetică și sistematică la Seminarul Teologic „Sf. Andrei” din Galați. El a fost și directorul Seminarului „Sf. Andrei” și s-a implicat în găsirea de fonduri pentru construirea unei noi aripi a internatului seminarului. În organizarea activităților din cadrul seminarului s-a dovedit a fi un bun manager, cum spunem noi, azi, reușind din economiile făcute să litografieze partituri pentru corul școlii și să ofere premii în bani elevilor cu cele mai bune predici, pentru a-i ajuta să-și plătească taxele școlare. A fost un om incredibil și o personalitate despre care nu se vorbește atât cât ar trebui.

Cum e Speranța- omul de la catedră și cum e Speranța-omul de acasă? Cine vă așteaptă acasă după orele de la școală?

Ce întrebare frumoasă! Sunt un om extrem de implicat când e vorba de meseria mea, nu îmi place mediocritatea și mă străduiesc mereu să fac lucrurile bine! Acasă… sunt cam la fel – fermă, organizată și cu reguli, dar încerc să aduc mereu în viața celor trei copii ai mei experiențe frumoase, inedite, facem călătorii atât cât ne permite timpul. Le reamintesc permanent copiilor mei că putem fi fericiți cu puțin și că Bine și Frumos e oriunde întoarcem privirea. Ca să fim mulțumiți, fericiți, nu avem nevoie de mulți bani.

Apropo de școală, nu e școala perfectă, cred cu tărie, dar vă lăsați amprenta. Ce îi lipsește unității în care predați?

Este o școală în care s-au făcut renovări, o școală foarte curată, din care nu lipsește esențialul. Însă, de câțiva ani de zile conducerea și cadrele didactice, ne străduim să convingem primăria că avem nevoie de spațiu suplimentar. S-a renunțat la laboratoare, la sala de sport care a devenit sală de clasă. Sunt foarte aglomerați și avem nevoie de o anexă care să mai preia din clase. De câțiva ani s-au făcut multe cereri pentru un loc de joacă, dar încă folosim părculețul vechi de peste 9 ani pe care l-am primit și așa, second-hand, refuzat de o altă școală pentru care era considerat vechi, peste care au lăsat urme multe ierni și veri, și mulți copii.

Ce îi lipsește sistemului educațional din România?

Offf, un subiect atât de complex! E greu să răspunzi la o asemenea întrebare în câteva fraze. Sistemului educațional din România îi lipsește o structură unitară – am tot schimbat miniștri și reforme, fiecare a venit cu câte o idee dar ori nu au avut fond, ori nu au avut timp să prindă formă sănătoasă. Încă se merge pe aruncatul pisicii moarte în curtea cadrului didactic, care este cel mai mic ca putere și ca luare a deciziilor. Sistemului educațional îi lipsesc legi și sancțiuni clare, care să separe profesioniștii implicați de cei pentru care “timpul trece-leafa merge”. Este nevoie de oameni bine pregătiți, atât din punct de vedere pedagogic, cât și didactic, dar este nevoie și de o cunoaștere reală a psihologiei fiecărei vârste și nu în cele din urmă, cei care ajung să predea trebuie să fie oameni cu un caracter deosebit, pentru care partea autodidactică să fie activă mereu – noi, profesorii, învățăm permanent, nu ne oprim din învățat niciodată, nici după 30 sau 40 de ani de lucru la catedră. Și sistemului educațional din România îi mai trebuie legi care să acopere partea socială, care să aibă în vedere rata abandonului școlar – nu degeaba suntem pe locul I din Europa și este un loc pe care nu și-l dorește nimeni! Există organizații care luptă pentru diminuarea diferențelor sociale dintre copii, fiindcă se știe bine că există o legătură de cauzalitate directă între veniturile mici ale unei familii și rata crescută a abandonului școlar pentru copiii din acea familie. Dar aceste organizații nu pot acoperi tot. Dintre ele merită menționate Teach for Romania și asociația Totul este posibil, care au făcut lucruri extraordinare pentru copiii din școlile defavorizate.

Ce proiecte ticluiți cu elevii dumneavoastră? Vă găsim în mijlocul lor, dar sunt convinsă că nu stați fără să nu implementați inițiative care să-i valorifice pe aceștia. Povestiți-mi, vă rog, despre ce faceți frumos împreună?

Am făcut multe activități interesante cu elevii mei, variate, au fost expuși în acest an la contexte de învățare deosebite și au participat la activități din care au avut posibilitatea de a observa profesioniști fericiți cu ceea ce fac și locuri de muncă unde se simt împliniți.

Am fost cu ei, cu implicarea celor de la Teach for Romania, la HUB-ul Regina Maria unde i-am colidat pe oamenii faini de acolo, au participat la spectacol de magie, i-am dus pe cei care nu reușiseră să iasă niciodată din București într-o excursie la care au contribuit pro-bono câțiva oameni minunați, am făcut un schelet uman în mărime naturală, au participat la ore de coaching și de dezvoltare personală cu Lucia Cobzaru, la clasă ne-au fost aduse două biblioteci, care apoi au fost umplute de cărți de către cei de la Google (tot prin sprijinul Teach for Romania) activitate în care copiii au fost implicați direct. Am primit de asemenea, de la Asociația Totul este posibil, o întreagă bibliotecă cu peste 150 de cărți și cadouri de Paște, de ziua Copilului și pentru serbarea de sfârșit de an. A fost un an plin pentru elevii mei și trebuie să mulțumesc tuturor celor care au făcut posibile toate surprizele frumoase, inclusiv cumpărarea unor auxiliare pentru care prieteni din Teach au donat, ca acestor copii să nu le lipsească nimic.

Cum e clasa pe care o aveți ca și grup, cunoștințe, aptitudini de învățare?

Este o clasă unită, omogenă, copii foarte buni și buni, dar pe care îi unește o dorință de învățare deosebită, și nu o spun doar așa fiindcă sunt elevii mei. Chiar este o clasă deosebită, cu copii aparte!

De ce au nevoie, în general, elevii de la un cadru didactic?

În primul rând de dragostea față de ei, de bucuria de a fi între ei, copiii simt și oferă înapoi înzecit! Au nevoie de un om care să îi înțeleagă, să le fie sprijin, un om pentru care ei sunt importanți. Și desigur, de un profesionist care să știe cum și ce să predea.

Care sunt valorile pe care doriți să le insuflați elevilor și să meargă cu ele în viață?

Să dea importanță școlii! Să iubească să învețe, să își depășească propriile bariere, să vrea să fie buni, indiferent de meseria pe care o vor alege. Să nu se mulțumească cu mediocritatea și să nu uite să facă bine în viață, dacă vor avea posibilitatea.

Pe ce considerente se bazează relația dumneavoastră cu ei?

Suntem un trib frumos, unit, ne înțelegem bine și ne simțim bine împreună. Am participat la multe activități frumoase împreună, care ne-au legat definitiv. Suntem ca o familie, unde principiile morale precum respectul reciproc și aprecierea sunt importante. Anul acesta am simțit din plin că sunt valoroasă pentru acești copii, iar ei pentru mine au fost o parte frumoasă din viața mea de zi cu zi.

Dragi părinți, vacanța mare este un moment ideal pentru a le oferi copiilor oportunitatea de a se exprima prin artă. Lăsați-i să exploreze și să experimenteze diverse forme de artă, de la desen și pictură la sculptură și modelaj, muzică, ritm, teatru, dans!

Creați un spațiu <<liber de judecată>> în care copiii să își poată manifesta creativitatea și să se simtă mândri de creațiile lor. Oferiți-le materiale variate și încurajați-i să participe la ateliere de artă sau să își petreacă timpul în natură, unde pot găsi inspirație. Prin aceste activități, nu numai că le veți îmbunătăți abilitățile motorii fine și încrederea în sine, dar veți cultiva și o apreciere profundă pentru frumusețea lumii din jurul lor. Astfel, vacanța mare poate deveni o perioadă de creștere interioară semnificativă.

De ce? Pentru că se încurajează creativitatea și imaginația

Arta este o platformă prin care copiii își pot exprima creativitatea și imaginația nelimitată. Prin artă, copiii se pot exprima liber și pot explora idei, concepte și perspective diferite. Pot experimenta cu culori, forme și texturi, și pot crea opere unice, care le aparțin în totalitate. Acest proces de gândire creativă le stimulează imaginația și îi ajută să dezvolte abilități de rezolvare a problemelor aplicabile în diverse domenii ale vieții.

De ce? Pentru că se îmbunătățesc abilitățile motorii fine

Participarea la activități artistice necesită manipularea diverselor materiale de artă, precum pensule, creioane și lut, ceea ce ajută la îmbunătățirea abilităților motorii fine ale copiilor. Pe măsură ce învață să țină, să controleze și să folosească aceste instrumente, coordonarea mână-ochi, dexteritatea și forța degetelor se dezvoltă. Aceste abilități sunt importante nu doar pentru crearea artei, ci și pentru realizarea sarcinilor zilnice, cum ar fi scrisul, legarea șireturilor și încheierea nasturilor.

De ce? Pentru că sigur crește încrederea în sine

Când copiii creează artă, dezvoltă un sentiment de apartenență și mândrie față de creațiile lor. Expunerea lucrărilor lor sub formă de desen, pictură sau sculptură, spectacol poate crește încrederea în sine și sentimentul de realizare. Arta le oferă copiilor un spațiu sigur pentru a se exprima fără teama de a fi arătați cu degetul, ceea ce le dezvoltă stima de sine și îi încurajează să își asume riscuri și să încerce lucruri noi.

De ce? Pentru că este favorizată expresivitatea emoțională și conștientizarea de sine

Arta poate servi ca un instrument puternic pentru copii de a-și exprima emoțiile și gândurile într-un mod sănătos și constructiv. Le oferă un mijloc de a-și canaliza sentimentele, fie că este vorba de bucurie, tristețe, furie sau confuzie. Copiii învață să își identifice și să își înțeleagă emoțiile, ceea ce favorizează inteligența emoțională și conștientizarea de sine. Arta poate fi, de asemenea, terapeutică, ajutându-i să proceseze emoții și experiențe dificile.

De ce? Pentru că este cultivată înțelegerea culturală și istorică

Arta este o reflectare a culturii și istoriei. Prin participarea la activități artistice, copiii pot învăța despre diferite forme de artă, stiluri și tehnici din diverse culturi și perioade de timp. Această expunere la diverse forme de artă le poate cultiva aprecierea pentru diferite perspective și le poate dezvolta înțelegerea și respectul pentru alte culturi și tradiții.

De ce? Pentru că se încurajează gândirea critică și rezolvarea de probleme

Arta implică luarea de decizii și alegeri, cum ar fi selectarea culorilor, aranjarea formelor și crearea compozițiilor. Participarea la aceste procese artistice ajută copiii să dezvolte gândirea critică și abilități de rezolvare a problemelor. Ei învață să analizeze, să evalueze și să ia decizii bazate pe obiectivele și preferințele lor artistice. Aceste abilități pot fi transferate în alte domenii ale vieții, cum ar fi academicul și luarea deciziilor în activitățile zilnice.

De ce? Deoarece prin artă se promovează abilitățile sociale și colaborarea

Arta poate fi o activitate socială, implicând colaborare, comunicare și lucru în echipă. Copiii pot participa la proiecte de artă în grup, unde învață să lucreze împreună, să își împărtășească ideile și să facă compromisuri. Ei învață, de asemenea, să aprecieze și să respecte creativitatea altora, ceea ce promovează abilitățile sociale și empatia. Arta poate fi, de asemenea, un mijloc de a se conecta cu colegii și de a construi prietenii, pe măsură ce copiii își împărtășesc lucrările de artă și se angajează în discuții despre procesul lor creativ.

Arta expune copiii la frumusețea lumii. Prin artă, ei învață să observe și să aprecieze estetica naturii, a oamenilor și a obiectelor. Învață să acorde atenție detaliilor, culorilor, modelelor și altor elemente vizuale.