Redirecționează 3,5% din impozitul pe venit

Povestea de azi scrisă de Anda Suman este una de dragoste pentru ia românească autentică. Bunica sa i-a lăsat cel mai de preț dar și anume arta cusutului de mână. Înzestrată cu talent, cu răbdare, crede cu tărie că nu a  fost aleasă întâmplător să ducă mai departe obiceiurile moștenite din bătrâni.

Desenează, coase și brodează semne tradiționale pe materiale autentice-in, pânză, mătase, catifea în atelierul ei de acasă, din Iași, deși își are originile în zona Neamțului. Lucrate manual cu multă migală, dibăcie, pasiune și dragoste, iile sale spun povestea fiecărei femei care dorește să poarte creații altfel, unicat. Fiecare operă a sa este atent lucrată cu acul și ața, dar unde se aștern frumos emoțiile și expectanțele clienților fără doar și poate.

Brandul Caterine pe care l-a fondat este mult mai mult decât o afacere. Este jumătatea care o întregește de un deceniu încoace. Nu s-a aruncat să fructifice acest meșteșug al cusutului de mână, deși era sub atenta îndrumare a bunicii sale până să se ducă în Ceruri, ci s-a aventurat, atunci când a luat decizia de a intra în câmpul muncii, să lucreze în lumea vânzărilor. Nu s-a mai regăsit la un moment dat și astfel a dat voie pasiunii pentru broderie să se desfășoare. Să o cunoaștem!

 

 

La ce lucrezi în prezent? Cum jonglezi cu toate atribuțiile?

În prezent, lucrez la mai multe colecții în paralel. Am început mai multe, căci așa sunt eu mai conectată la emoția oamenilor. Au venit către mine colecții care m-au inspirat dorințele oamenilor de a le crea anumite broderii și le-am îmbrățișat cum au venit. Unul dintre proiectele importante se numește „Îngerii mei ascultă rock”. Va aduce accesorii cusute pe piele naturală și bineînțeles rochii diafane care vor îmbina foarte tare partea de tradițional cu partea de modern. Aducem un pic și din partea de rock, puțin din partea de steampunk. Am făcut un mix pe care eu mi l-am dorit dintotdeauna. Voi aduce anul următor foarte mult din broderia victoriană din perioada aceea. Sper din tot sufletul să reușesc pentru că în acest proiect sunt, să zic așa, singură. Doar eu din echipa mea poate realiza broderia de autor, cusăturile pe piele și cusăturile pe orice tip de material. Cealaltă parte din echipă a rămas doar pe executare, după  îndrumările mele, după șabloanele pe care eu le trimit. Am nevoie de ajutor, dar știu că va veni la momentul potrivit. Aș avea nevoie de cineva pe mediul online și eu voi rămâne în contact cu cealaltă parte de management și anume cu clienții. Mie îmi place să vorbesc cu oamenii, așa cum îți spun de fiecare dată și ce îmi doresc cel mai mult este să pot broda și crea. Să știi că nu aș vrea să aduc în față faptul că se muncește foarte mult. Îmi place ceea ce fac, dar sunt și atribuții care nu îmi plac. Recunosc treaba asta, dar am răbdare. Ce mă hrănește foarte tare sufletește până la urmă este dorința mea de a crea cât mai mult. Cel puțin, am o comunitate de oameni înțelegătoare. Clienții mei sunt foarte înțelegători și, de multe ori, chiar dacă rămân cu shootingurile în urmă și nu reușesc să fac să-mi fac mereu timp, să știi că oamenii înțeleg. Mă ajută mult video pe care-l realizez pe rețelele de socializare.

 

Ce dorințe porți cu tine legat de brandul pe care l-ai fondat?

Draga mea Ema, curând voi lansa multe proiecte la Iași începând cu anul următor. Voi dori să fac cât mai multe ateliere atât de învățare, cât și de creație despre ia românească autentică, despre broderie, despre tot ce ține de artă și cultura Cucuteni de unde ne-am inspirat noi ca neam, voit sau nu. Este vorba despre un proiect nou și despre care nu s-a mai vorbit. Se numește „Amintirea din buzunar”. Acest proiect care scoate la lumină talentul fiecăruia dintre noi de a coase. Și da, chiar dacă există persoane care nu știu să coase un nasture sau nu știu să își coase un tiv, eu voi avea grijă să învăț pe fiecare în parte aceleași tehnici simple pentru a îți recondiționa o haină. Mai pe scurt spus, acest proiect scoate haina preferată din dulap care poartă o amintire frumoasă și tu încă nu ești pregătit sau pregătită să renunți la ea sau poate vrei să o păstrezi pentru totdeauna. Aici vin eu, voi înnobila această piesă vestimentară care îți este ție foarte dragă și împreună vom coase pe ea amintirile, mai exact emoția cu care a venit acea piesă vestimentară și o transformă într-o operă de artă. Bineînțeles că proiectele Caterine vor fi în continuare în desfășurare alături de alte proiecte care susțin artă cultură și educația și împreună vom reuși să ducem mai departe ceea ce frumos strălucește în a noastră Românie. Caterine își mai dorește foarte mult să scoată la lumină esența din spatele creatorului, și anume emoțiile oamenilor. Voi avea în continuare în lucru această colecție de rochii cu broderie de autor, colecție care se va lucra practic de la sine. Încă nu am reușit să găsesc această denumire pentru că fiecare om care vine către mine, vine cu emoție acolo. Trebuie să ai grijă cum așezi fiecare emoție. E un grad de sensibilitate foarte mare atunci când lucrezi după ce simte fiecare suflet în parte.

 

 

Fiecare regiune are modelul ei. Cămășile cu altiță sunt construite din figuri geometrice, unele cu flori și mărgele. Care este povestea iilor tale cu flori și mărgele?

La început am creat foarte multe figuri geometrice. A fost și mai simplu pentru mine  să le învăț să cos la momentul când am început, acum nouă ani. Era mult mai greu să pot să îmbin atât de multă cromatică. Broderia florală are nevoie de mult mai mult timp pentru a fi creată. Sunt foarte multe culori, se lucrează foarte mult pe șabloane, trebuie să aduci culoarea, se stabilește echilibrul cromatic. Nu este oricum și pot să îți spun că cămașă cu altiță la început a fost doar despre figuri geometrice, după care am plecat frumos și cu răbdare pe partea de broderie florală. Să știi că fiecare ie, într-adevăr, din fiecare regiune, are modelul ei. Eu am ales ia de Neamț. Ia de Neamț într-adevăr are și figuri geometrice. Am încercat practic să fac o îmbinare între aia de Neamț și ia din zona noastră, a Iașiului. Aici m-am regăsit. Eu am copilărit în județul Neamț, mai exact în Târgu Neamț, unde se coseau în două culori. Bunica mea într-adevăr a îmbinat. A făcut un mix din cămașă cu altiță și a readus modele foarte vechi la viață care nu au mai fost cusute și de acolo am preluat și eu modelele. Foarte mult îmi place să promovez și zona din partea Hârlăului. La mine vei regăsi mai multă broderie florală pentru că chiar și Iașiul are ca și punct reprezentativ trandafirul. E Trandafirul de la Moldova. L-am cusut foarte mult.

 

De ce nu și figuri geometrice?

Ca figuri geometrice m-a atras foarte tare rombul. Rombul pentru mine are o încărcătură energetică foarte mare. Rombul, prin felul cum a fost creat în momentul în care cultura Cucuteni a scos la lumină simbolistica, vibrația și tot ce înseamnă rombul pe ia românească autentică,  va fi prezent în toate formele lui indiferent de zonele României. Figurile geometrice pe care le folosesc sunt mai puține ce e drept, pentru că m-a pasionat mai mult broderia florală din mai multe motive. Să știi că voi aduce în atenția publicului mai multe creații cu figuri geometrice. Voi avea în lucru pe viitor și figuri geometrice îmbinate cu flori și mai multă simbolistică.

 

Ești singura care brodează pe piele. Te reprezintă, Anda dragă?

Să știi că m-a inspirat foarte tare cultura cusăturii pe piele. M-a inspirat din tradiția noastră românească și anume din cusătura acelor cojoace care sunt create din piele naturală și din blană de oaie. Cândva, au existat acești oameni și sper să mai existe și în ziua de astăzi, care creează broderie tradițională pe piele. Eu creez broderie de autor, adică creez broderie după inspirația și simbolistica bizantină. Practic, rescriu cu acul vibrația acesteia simbolice și mai exact ne îndreptăm atenția către ochiul protector care ne veghează de fiecare dată când energia Lunii, a Soarelui și multe alte semne. Da, mă reprezintă foarte tare pentru că îmi plac broderiile pe orice. Pentru mine este o provocare să poți coase pe absolut orice tip de material. Pielea mă reprezintă foarte tare pentru că îmi plac tatuajele pe piele care îți scriu povestea frumos. Eu nu mă pricep să fac tatuaje, dar mă pricep cel mai bine să fac broderie cu acul pe piele și sper din toată inima să pot duce mai departe acest proiect. M-am regăsit după prima împunsătură de ac. Am fost extraordinar de fericită. Bineînțeles că vor fi accesorizate, mai ales cu brâie, rochiile ca să facem ținutele cât mai versatile atât pentru Street Style, cât și pentru evenimente speciale. Vorbesc cu emoție despre acest proiect al broderiilor pe piele, pentru că cineva, cândva, mi-a spus o vorbă pe care eu am reținut-o. „Broderia este ca o urmă de ruj tatuată pe suflet”. Este adevărat, ca o urmă de ruj tatuată pe suflet, căci vine cu foarte multă iubire, vine cu foarte multă pasiune. Broderia pe piele are nevoie de foarte multă răbdare și de timp. Îmi doresc timp ca să lansez cât mai curând acest proiect și bineînțeles, să învăț oamenii pentru că nu vreau să păstrez pentru mine tot ce știu.

 

 

Sunt tot felul de ii pe piața românească. Mai mult de atât, ea a fost introdusă de curând în Patrimoniul Imaterial al umanității. Ce sentimente porți având în vedere că ea a cucerit o lume întreagă, iar tu ești unul dintre promoterii ei?

Să știi că îmi este încă destul de greu să răspund, chiar dacă a trecut puțin timp de când ia a trecut în patrimoniul UNESCO și pot să spun  că primul lucru pe care l-am exclamat a fost „în sfârșit”. Cei care creează tradiție, cei care ne-am supărat că s-a permis ca ia chinezească să fie mai vizibilă decât ia tradițională, este o foarte mare bucurie și o emoție inegalabilă, dar până la urmă și-a găsit locul în sufletele românilor. Ne interesează că România va sta în picioare oricum, că ia românească unește și că este a noastră. Este întrebarea care m-a pus pe gânduri. Este un cumul de emoții. Eu am crescut cu ia românească. Bunica cosea ie, eu cos ie. În atelierul meu, sunt ii și mă uit ca la o icoană. Sunt creații care ne onorează. Îmi exprim recunoștința pentru faptul ca ia a intrat în patrimoniul UNESCO.

 

Anda, te-ai gândit vreodată să te orientezi spre altă nișă? Ai cochetat cu această idee sau nici măcar nu s-a pus problema, având în vedere că ai o legătură sacră cu bunica ta deși ea nu mai este printre noi?

Să știi că la început vedeam doar broderie și atât. Eu vin din domeniul vânzărilor, a marketingului în urmă cu 10 ani. Până la momentul Caterine, eu nu am făcut ceva cu plăcere. Am trăit practic cu ideea că trebuie să fac și pe aceasta și și că mă ajută pe viitor și va prinde bine. Totuși, îmi prinde bine în gestionarea, să zic așa, economică administrativă a firmei din spatele brandului Caterine. Să revin la idee, nu mă văd făcând altceva. Nu voi lăsa niciodată acul din mână. Ia românească mi-a deschis drumurile. Acum cos diferite tehnici, toate tipurile de materiale, cum îmi place mie să spun.  Îmi doresc să ajung să cos și pe garduri. Dar în altă ordine de idei, pot să îți spun că îmi place foarte tare să povestesc despre oameni și să scot la lumină poveștile oamenilor. As cocheta cu ideea de televiziune, cu ideea de a aduce și a scoate la lumină oamenii de preț din România. Am întâlnit oameni minunați care au venit către mine cu povești interesante. Sunt oameni care au venit către Caterine, povești nespuse și așa a și apărut dorința de a realiza practic o emisiune în care să povestesc despre ei. Eu rămân deschisă către toate oportunitățile care vin către Caterine. Cine știe ce talente o să mai scoată la lumină Caterine?!

Mă mai văd în școli să învăț copiii despre cultura iei românești, despre arta românească, despre cultura Cucuteni. Îmi place foarte mult să învăț oamenii să coase, să își readucă hainele  la viață. O să am răbdare să învăț fiecare om în parte cum să își înnobileze haina prin  broderia care va rămâne până la urmă unică. Abia aștept să încep atelierele în Iași, workshop-urile. Îmi place să fiu alături de oameni, să le ascult poveștile. Asta vine ca o continuare a poveștii mele. Voi fi alături de oameni învățându-i și readucând la viață această meserie din care bunicii noștri ne-au crescut, pentru că cusătură manuală este cumva scrisă în codul nostru genetic. Vreau să le reamintesc oamenilor că există această tradiție.

 

 

Frumoasă este munca ta, dar despre uzura din spate nu știu cât de des ai vorbit. Este mare? Ce-mi poți mărturisi despre momentele tale?

Îmi este destul de greu să îți răspund la această întrebare, pentru că îmi ești și prietenă și tu știi deja anumite anumite detalii. Să știi că o să afli lucruri pe care eu nu le-am mai spus și fiindcă îmi plac foarte mult întrebările tale.  Îți spun că este foarte frumoasă munca din spatele brandului, este extraordinar de frumos să lucrezi cu emoțiile omului, mai ales că este foarte multă sensibilitate în spate. Totuși, e vorba de foarte multă răbdare și de acceptare.  Bineînțeles că îmi doresc foarte tare, cum îți spun de fiecare dată, să stau doar să cos, dar nu este doar despre asta. Este nevoie de management, este nevoie de multă grijă în mediul online. Practic, e nevoie de atenția mea în direcția de management a businessului. Nu pot să spun că îmi place foarte tare treaba asta. Nu sunt neapărat un om al cifrelor. Mie îmi plac cifrele atunci când vine vorba de numărul petalelor pe o pe o pânză, atunci când iau măsurile pentru a concepe o creație și astfel pot să spun că au fost și foarte multe momente de up&down. Nu am vrut în mediul online să se simtă. Asta este și călătoria Caterine, o călătorie care te învață și care îți aduce în față puterea pe care noi o deținem de a crea. Am îmbrățișat și eu momente de anxietate, momente de depresie, momente foarte grele pe care le-am depășit cu fruntea sus și motivul pentru care cos atât de multe flori, pe lângă faptul că am copilărit și am crescut în curtea bunicii, este motivul pentru care eu, cândva, mă ridicam din pat. Mă ridicam doar ca să ud florile în lunile de iarnă. A fost o perioadă care m-a inspirat, de fapt, chiar dacă a fost puțin mai dificil. Eu o spun cu zâmbetul pe buze pentru că acea perioadă a fost benefică pentru ceea ce au însemnat creațiile Caterine, pentru ceea ce sunt eu astăzi ca om.

 

Anda, te cunoaștem de ani buni după brandul pe care l-ai înființat cu dragoste, din dragoste pentru ia românească autentică. Ce signifianță are pentru tine Caterine?

Caterine nu este doar un brand. Este acel spirit care a adus în viața mea cunoaștere, mulțumire. Este călătoria mea spirituală. Mi-a adus cei mai frumoși oameni. Caterine m-a învățat că atunci când cazi în genunchi, te ridici cu aripi. Caterine mă învață să fiu recunoscătoare pentru toate lucrurile primite și mă refer la harul mâinilor mele. Eu sunt doar un instrument prin care Divinitatea se manifestă și aduce frumosul în această lume. Așa este Caterine: un dar, un suflet, recunoștință și iubire.

 

 

Ești înzestrată cu talent, ai două mâini dibace și le folosești cu dragoste promovând ia românească. Cui te apleci cu mulțumirile pentru lucrul sfânt învățat?

Mă aplec cu mulțumiri bunicii mele de la care am moștenit acest dar, care a avut răbdarea să mă învețe să cos și care mi-a oferit acum 7 ani speranța de a merge mai departe. Știu sigur că mi-ar fi zis și acum „sunt mândră că duci mai departe acest meșteșug”. Acest gând l-a exprimat public într-o emisiune pe care am filmat-o acum 7 ani. Mă aplec cu mulțumiri familiei mele, mamei mele, prietenilor mei, tuturor oamenilor care au venit către Caterine și care au crezut în mine și care mai cred în broderia manuală că poate rescrie povestea românilor și care scoate la lumină o meserie din care se poate trăi.

 

 

Astăzi, 8 decembrie, de la ora 18:30, în Galeria Theodor Aman din cadrul Liceului Pedagogic „Anastasia Popescu” din București are loc finisajul expoziției „Din roadele darului” semnată de artistul Cozmin Movilă.

Vernisajul a avut loc pe 11 noiembrie 2022, în cadrul „Zilelor Educației” la Liceul Pedagogic „Anastasia Popescu”, un proiect cu tradiție în cadrul programului Educație prin cultură al liceului.

„În cadrul Zilelor Educației Creștin-Ortodoxe, i-am invitat pe elevi și familiile lor la întâlnirea cu un artist pentru care fiecare lucrare reprezintă o rugăciune. Elev al maestrului Horea Paștina, invitatul nostru a purtat un dialog cu elevii liceului nostru, vorbind cu ei despre ARTĂ, dar și despre alegeri în carieră.”, a spus doamna Mona Șerbănescu, Directorul General al Liceului Pedagogic „Anastasia Popescu”, pentru site-ul agentiadecarte.ro, partenerul media al evenimentului.

Expoziția „Din roadele darului” reunește 20 de lucrări inspirate din iconografia bizantină, dar și din natura înconjurătoare. Printre lucrările reprezentative se numără Fiul Risipitor, Mâna Sfântului Arhanghel Mihail, Mâna Lui Dumnezeu, Eu sunt cel ce sunt, precum și tabloul care prezintă Sfânta Euharistie. Lucrările expuse sunt realizate în tehnica uleiului pe pânză. Conform spuselor artistului, tematica nu este una anume –  pe lângă subiectele clasice ale picturii de șevalet, vizitatorii vor putea observa și abordarea anumitor teme care îl caracterizează pe autor și care l-au definit profesional de-a lungul timpului. Artistul plastic Cozmin Movilă așteaptă cu nerăbdare un număr cât mai mare de vizitatori la finisaj.

„La invitația doamnei prof. Mona Șerbănescu, am deschis o expoziție personală de pictură în incinta liceului pe care cu multă dăruire și profesionalism îl păstorește. De-a lungul timpului, în spațiul expozițional ,,Theodor Aman” au expus nume a căror rezonanță îmi face deosebită plăcere. Recent a expus acolo și maestrul Horea Paștina, la clasa căruia am terminat, cândva, primii șase ani de studii universitare”, a declarat Cozmin Movilă, artist plastic, pentru site-ul agentiadecarte.ro, partenerul media al evenimentului.

Lucrările Mâna Sf. Arhanghel Mihail și Mâna Lui Dumnezeu sunt inspirate din iconografia bizantină, stilizate într-un mod caracteristic artistului, transpuse pe pânză conform unor idei pe care acesta le-a tot căutat de-a lungul timpului.

În ceea ce privește viziunea sa despre artă, Cozmin Movilă a afirmat că este de părere că arta trebuie să transmită lucruri care dăinuie în timp, idei care dăinuie în timp, mesaje care se duc mai departe și sunt valabile și peste veacuri, considerând că arta a adus mereu mesaje valabile etern.

Prin activitățile culturale și religioase organizate anual, Liceul Pedagogic Anastasia Popescu oferă elevilor orizonturi largi de cunoaștere și apropiere de Dumnezeu.

 

 

Tânărul profesor Mădălin Ghiuler a intrat în învățământ imediat după ce a terminat facultatea. Emoțiile nu le-a cunoscut. Era pregătit de ce urma să îmbrățișeze. De la exclamația elevilor de pe holurile școlii „bă, cu ăsta o să facem matematică”, a ajuns profesor premiat Merito în acest an școlar.

Pe când era el elev, străbătea pe jos km buni ca să ajungă la ore. A învățat într-un sistem simultan unde, în fiecare an, i se schimba învățătorul. De la ideea aceasta ar dori să se producă și schimbarea în educație, pentru a nu trăi elevii săi aceeași soartă.  Să-i cunoaștem traseul profesoral!

 

 

Cine este profesorul Mădălin Ghiuler în fața elevilor?

Mădălin în fața elevilor este domnu’ de mate, care se străduiește să facă din fiecare oră, sau măcar aproape din fiecare, să fie „filmulețul” pe care oricare dintre ei și-ar dori să-l vizioneze. Pe de altă parte, este profesorul care notează riguros și periodic fiecare activitate din cadrul lecțiilor. Dar, să precizez și faptul că, fiecare clasă de elevi pe care am avut-o a fost curajoasă și deschisă pentru solicitări de tipul: film, prăjitură, tabără, idei pentru serbări etc. Deși profesor de matematică, mereu sunt alături de copii în orice activitate, pe orice formă a educației (formală, nonformală, informală) și cred că acest lucru îi face să mai uite de acea ,,exigență’’ de altădată.

 

Cine este el, dincolo de hainele de profesor?

Dincolo de hainele de profesor, este omul simplu, de la țară, modest și dispus să ajute. M-am integrat foarte bine în fiecare cancelarie, colegii îmi sunt prieteni, chiar și cei cu care activitatea s-a întrerupt în urmă cu 2,3,4 ani. Deseori sunt invitat la reuniunile,, familiei din cancelarie’’.

 

 

Cu ce gând pleci la școală în fiecare zi?

Gânduri sunt destul de multe, dar un prim gând este acela de a mai convinge măcar un copil că matematica este o prietenă a noastră, sau cum mai spun eu ,,trebuie să fac cumva să mai câștig și pe elevii x, y, z …’’

 

Ce semnificație are pentru tine școala în care predai?

Întotdeauna, școala este prima mea casă, nu a doua, căci familia de la școală este foarte numeroasă;  colegi prețioși, mulți copii faini și originalitate de activități, chiar și bucătărit ,,profesor la cratiță’’.

 

Care este traseul frumoasei tale escapade academice? Ce te recomandă diplomele, Mădălin?

Nu prea cred așa mult în diplome, sunt diplome între diplome. Diploma este un document care te ajută să traversezi o etapă, dar dacă de azi, de când ai primit diploma, nu mai lupți pentru a te dezvolta, pentru a învăța, pentru a cunoaște, ce folos? Există foarte mulți oameni minunați, cu o pregătire ,,uriașă’’ de la care învăț foarte multe lucruri, cred că au una sau două diplome. Nu am simțit musai să fac masteratul, după ce am citit programa și am văzut că în foarte mare parte se reiau noțiunile învățate la licență, dar legea educației nu permite să profesezi la nivel liceal fără studii postuniversitare, și mereu mi-am dorit să predau la liceu.  Din punctul meu de vedere, poate greșesc, traseul perfect sau aproape perfect al activității de la catedră este obținut din doi pași și anume acel har din naștere pe care îl ai, sau nu îl ai, multă dorință de a învăța.

 

 

Ce înseamnă pentru tine a fi dascăl?

Așa cum am spus și mai sus, dascăl înseamnă să învăț pe alții într-o formă pe care o consider eu mai potrivită, dar și dispus să învăț de la alții, chiar și de la copii. Mereu avem câte ceva de învățat și de la copii.

Pentru cea mai bună activitate didactică, avem nevoie de cinci tipuri de cunoștințe și anume cunoștințe de specialitate, cunoștințe de pedagogie și metodică, cunoștințe despre elevii cărora ne adresăm, cunoștințe despre noi ca profesori, cunoștințe despre contextual în care se desfășoară activitatea, și la nivelul fiecărei clase, că nu toate clasele sunt la fel, încerc să respect cele cinci tipuri de cunoștințe.

 

A fost o dorință ticluită de mic în minte să devii profesor sau s-a născut această idee în adolescență, poate, la îndemnul familiei?

Dorința a apărut în clasele a VIII-a și a IX-a, prin motivarea profesoarei de franceză din gimnaziu și a profesoarei de matematică din liceu. Menționez că am ajuns aici datorită omului extraordinar, profesor și prieten, Eugenia Noană, profesoară de matematică pe toată perioada liceului.

Nu pot să nu precizez și faptul că a studia la facultatea de Matematică, din cadrul Universității ,, Vasile Alecsandri’’ din Bacău, înseamnă a-ți dezvolta metodele de predare, acolo unde există profesori deosebiți, care vin în sprijinul studenților cu explicații metodice și științifice, chiar și la materia care nu se face în facultate, dar pe care noi, ca viitori profesori, o vom folosi.

 

Ce signifianță are pentru tine titlul primit în cadrul Proiectul Merito? Cât de mult te onorează?

Sunt foarte onorat pentru faptul că aici, în familia de profesori Merito, am găsit acei oameni la care visam cândva și anume foarte bine pregătiți, foarte creativi și mereu dispuși să ajute, să ne ajutăm. Nu m-am schimbat cu nimic de la premiere, sunt același Mădălin Ghiuler, dar doar cu mai multe idei de a face lecțiile mai faine și mai bogat sufletește că sunt în mijlocul unor oameni valoroși.

 

 

În ce an ai intrat în învățământ? Cât de mari au fost emoțiile? Ce îți aduci aminte din prima zi de profesorat?

Am intrat în învățământ în anul 2017, imediat după ce am terminat facultatea. Nu am avut emoții, doar așteptam ziua de marți pentru a intra la clase și a începe matematică. În prima zi, am fost la Școala Gimnazială din Mircești și îmi amintesc niște sunete din spate, de la copii: ,,bă, cu ăsta vom face mate’’.

 

Ce lipsuri ai remarcat în sistemul nostru de educație? În accepțiunea ta, de unde ar trebui să înceapă schimbarea?

Aici ar fi foarte, foarte multe se spus. În primul rând, să nu mai fie unii copii chinuiți cu schimbarea profesorilor în fiecare an, aici trebuie regândită modalitatea de fixare pe post a personalului didactic. Cel mai grav este în cazul celor din clasele primare, când li se schimbă învățătorul anual și, mai ales, majoritatea din mediul rural învață simultan, 3 sau 4,5 clase.

 

 

,,Ooooo…ai făcut asta singur, chiar tu, singur? Sunt așa mândru de tine….”(îi spune lui Cosmin tatăl lui);

,,Te-ai descurcat și acum. Ai făcut treaba asta complicată de una singură, fără să ceri ajutor? Sunt cu adevărat încântată!” (chiar așa i-a spus Ilenei mama ei);

,,Nu pot să cred, ați terminat și nu ați cerut ajutor… Ce mândri suntem de voi, copii capabili să rezolve totul sprijinindu-se doar pe ei, pe forțele lor…” (așa le-au spus părinții gemenilor Tina și Eric).

 

Cândva, în copilărie, există posibilitatea să ți se fi spus, iar și iar, că e tare grozav dacă faci totul impecabil bazându-te numai și numai pe tine!

Sună foarte bine, nu este așa? Părinții ne dau putere, ne validează. Însă undeva pare că rămâne fixată ideea, la maturitate, că suntem demni de laudă doar dacă facem lucrurile bazându-ne doar pe noi, pe forțele noastre. Pare că merităm mai puțin dacă vom cere sprijin, dacă într-o zi vom spune că nu o putem duce la capăt, că nu ne iese, că avem nevoie de un umăr, de o mână întinsă, sau de toți cei care sunt în jurul nostru, cu gând bun pentru noi.

Gândul care iese la suprafață, ,,poate ar fi bine să cer ajutor”, trezește în noi temeri. Parcă ne facem griji: dacă cei din jur se vor amuza pe seama noastră, dacă vom fi apoi marginalizați, puși la colț, vom fi tratați ca niște ,,impostori” (,,spune că a făcut, dar să știți că nu a făcut de unul singur, nu e numai și numai meritul lui”), dacă cei ce ne cunosc se vor îndoi de noi și de puterile noastre, de ceea ce merităm. Ne este teamă să cerem ajutor pentru a nu deranja, pentru a nu crea situații neplăcute, pentru a nu coborî de pe piedestal, pentru a nu ne tulbura imaginea și nici liniștea celor din jur.

Mi-e teamă că voi fi greutate pentru cineva.

Mi-e teamă că voi fi pus la colț.

Mi-e teamă că se va vorbi neplăcut despre mine.

Mi-e teamă că voi fi etichetat drept cel ce poate puțin

Mi-e teamă că voi pierde controlul.

Mi-e teamă că rămân cu datorii.

Mi-e teamă că îmi voi pierde stima de sine greu încercată.

 

 

Chiar așa să stea lucrurile?

Ei bine, a cere devine echivalent cu a ști care ne sunt limitele, slăbiciunile și lipsurile. Să ceri ajutor este de fapt un semn de echilibru. ,,Știu cât pot, știu cum sunt, știu cum stau acum”.

Să soliciți ajutor îi valorizează pe ceilalți, le permite să se simtă utili, competenți și importanți. Oamenilor le face plăcere să dăruiască, să fie implicați.

Să ceri îți permite să verifici că nu ești singur, că poți conta pe ai tăi, pe grupul tău de prieteni. Să simți ceea ce presupune solidaritatea îți întărește sentimentul de liniște interioară și îți arată că problemele tale nu sunt doar ale tale, unice, nemaivăzute; ele au fost trăite și retrăite.

Pentru ca lucrurile să prindă contur în viață este important să îți cunoști punctele forte și punctele de limită. Cei ce reușesc știu cu siguranță să delege, se bazează pe ceea ce pot dărui și ceilalți și știu că este mai important să își atingă obiectivul decât să își protejeze imaginea creată.

 

,,Sunt încântată că te-ai descurcat singur…e minunat! Totuși, când vei avea nevoie, oricând, pentru orice, nu uita că sunt aici, suntem aici cu toții pentru tine!”- cele mai potrivite cuvinte pentru a-ți susține fiul sau fiica!

 

Matricea Românească a avut plăcerea de ai cunoaște pe cei de la Casa Filipescu-Cesianu. Aceasta este situată în apropiere de Piața Victoriei, la intersecția dintre Calea Victoriei și Strada Sevastopol. Acolo puteți descoperi expoziția „Muzeul vârstelor”.

 

Mai multe detalii le găsiți în videoclipul de mai jos:

 

Nu vede, dar e fericit. E împăcat cu viața pe care o are. Nu stă pe loc. Este implicat cu totul în activitățile sportive. Unii dintre noi, poate, am fi fost supărați pe viață, dar Răzvan Nedu, un tânăr de 26 de ani, nevăzător, a îmbrățișat-o așa cum a venit ea. În lumea sa întunecată, a găsit lumină în familie, colegi, prieteni și toți cei care au îndepărtat prejudecățile, uneori, impuse de societate.

Oamenii îl compătimesc, dar el chiar nu are nevoie de asemenea sentiment. Curajul îl definește. A atins cele mai înalte culmi escaladând. Câmpul său vizual este doar la 1% din capacitatea normală, dar nu a fost un obstacol să ajungă campion la escaladă.

 

 

Cine este Răzvan? Cum te vezi prin ochii proprii?

Răzvan este un tânăr, căpitanul Lotului Național de Paraclimbing, vicecampion mondial la paraclimbing categoria B1 și antrenor de escaladă la Asociația Club Sportiv Climb Again.

Mă văd ca fiind un tânăr activ și plin de energie care încearcă și poate uneori chiar și reușește să mobilizeze cât mai mulți copii și tineri cu și fără dizabilități să facă mișcare și să-și descopere adevăratul lor potențial.

 

Ce-ți place la tine?

Calitățile pe care le apreciez cel mai mult la mine sunt cele care îmi definesc umanitatea: empatia, entuziasmul și puterea perseverenței.

Dar ce nu-ți place?

Sunt un om foarte ocupat și de multe ori îmi este greu să-mi prioritizez lucrurile și ajung să fac foarte multe lucruri care mă încântă dar în cele din urmă să mă simt foarte obosit.

 

Ce te-au învățat părinții și ai luat cu tine permanent? Ce valori ți-ai însușit în sânul familiei tale?

Familia mea m-a învățat că trebuie să muncești pentru ceea ce îți dorești și că numai făcând-o cu rigurozitate îți vei atinge obiectivul. Totodată ei m-au învățat că toți oamenii sunt egali și au aceleași drepturi și că trebuiesc susținuți toți, nu contează cum sunt ei.

 

Ce-ți aduci aminte despre băiețelul Răzvan? Cum era? Te cățărai peste tot ca acum sau erai foarte liniștit?

Băiețelul Răzvan era timid și vorbea puțin. Se juca cu toți copiii jocuri normale.

 

Avem cu toții amintiri dragi din copilărie. Ce-ți amintești despre perioada copilăriei?

Îmi amintesc cu bucurie cum era Crăciunul când eram mic, căci parcă era altă sărbătoare, cu mai multă zăpadă și bucurie, când bunica făcea cozonaci și mirosea în toată casa și ne adunam cu toții să mâncăm.

 

Unde ai copilărit? Dar studiile unde le-ai făcut?

Am copilărit în Dobroești și am învățat la Școala Pentru Deficienți de Vedere din București.

 

 

Ai fost într-o școală specială din cauza deficienței tale de vedere? Ce-mi spui despre escapada ta academică?

Da, am fost într-o școala specială în care am învățat în plus alfabetul Braille. Făceam ore că orice alt copil numai că uneori orele erau adaptate prin hărți tactile sau tot felul de imagini scoase la termoformă, adică un aparat care imprimă o imagine făcând-o tactilă.

 

Ce visai că o să devii când vei crește mare?

Sincer, nu-mi mai aduc aminte, dar cred că am trecut prin toate joburile standard la care visează un copilaș, însă crescând am realizat că am o dizabilitate și începusem să-mi îngrădesc din ce în ce mai mult perspectiva spre ceea ce aș putea face, escalada însă lărgindu-mi orizontul și învățându-mă că pot face mult mai mult decât cred.

 

Când ai gustat prima oară din acest sport? Cum ai aflat de el?

La finalul clasei a 12-a cei de la Asociația Club Sportiv Climb Again  au venit cu un panou mobil în curtea liceului în care eu învățam și atunci am experimentat pentru prima oară escalada.

 

Ai fost beneficiar mai întâi al Climb Again, apoi ai intrat în alt rol, cel de antrenor. Cum de? Povestește-mi puțin despre traseul tău.

După ce m-am cățărat prima oara pe turn, Claudiu Miu, președinte și fondator Climb Again, m-a invitat la sala de escaladă unde eu am început ca beneficiar și unde vedeam copii mai mici decât mine care se cățărau mult mai bine, ceea ce m-a făcut să-mi doresc să evoluez și pe nesimțite am ajuns să fac trasee din ce în ce mai grele și să le explic acelor copii cum să le facă și ei.

 

Cât timp ți-a luat să fii numit campion?

Campion înseamnă aur, iar eu până acum cele mai bune medalii le-am avut de argint, deci nu sunt decât vicecampion mondial. Pentru acest titlu am muncit 5 ani jumătate, cam 15 ore pe săptămână, în care am depus efort și pasiune. Am ajuns însă să fiu considerat un campion nu numai pentru medaliile sau vârfurile montane cucerite, cât și pentru că încerc să-i învăț și pe alții să facă asta.

 

Ce sentimente te cuprind atunci când ești numit campion?

E o combinație între sentimentul de onoare și dorința de a fi văzut ca un om simplu ca toți ceilalți.

 

Ce părere au avut ai tăi când le-ai comunicat cât de mult îți place acest sport? Nu te-au avertizat că este periculos.

În primii ani au considerat că e doar un sport ca oricare altul și că e sănătos pentru mișcare. Când am început să le spun că vreau să merg pe vârfuri montane mi-au spus că este periculos și că mai bine să nu merg, iar când m-au văzut cu accidentări de la antrenamente îmi spuneau să renunț. Dar în prezent, sunt mândri de fiul lor.

 

 

Îți trebuie curaj, un strop mare de nebunie, curiozitate, dorință de a-ți depăși limitele pentru a practica acest sport?

Da, toate cele de mai sus și pot să spun că le an, dar ele sunt cu adevărat necesare dacă vrei să practici acest sport de performanță. Altfel, tot ceea ce-ți trebuie este să fii deschis la experiențe noi căci curajul va apărea fără să-ți dai seama.

 

Simți în zilele noastre că ți-ai transformat dizabilitatea în abilitate?

Da. Faptul că de multe ori nu văd ce este în fața mea cu ochii și pot judeca doar cu rațiunea și cu inima mă face să privesc altfel lucrurile și mă ajută să nu judec lucrurile după aparențe.

 

Oare ai mai fi avut aceeași ambiție de a dobândi în viață dacă nu ai fi purtat cu tine această lipsă de vedere?

M-am mai întrebat cum ar fi fost viața mea dacă aș fi văzut, dar mi se pare că ar fi fost probabil total altfel pentru că noi suntem modelați de oamenii pe care îi întâlnim și de experiențele pe care le trăim. Cu siguranță aș fi avut alți profesori, alți colegi de școală, alți prieteni. Și probabil acel Răzvan ar fi fost diferit, ce ar fi rămas ar fi fost principiile de viață învățate de la familia mea.

 

Tu nu vezi deloc, Răzvan? Ți-ai imaginat vreodată sau ai visat că ți-a revenit vreodată vederea?

Văd puțin, este foarte greu să îți explic cum văd. Este mult în funcție de lumină și contraste, lucrurile fiind oricum vagi, iar atunci când lumina este scăzută, tot ceea ce văd sunt punctele de lumină: stâlpi, faruri din apropierea mea.

 

 

Din luna noiembrie până la începutul lunii ianuarie, românii sunt invitați să se bucure de magia sărbătorilor de iarnă vizitând superbele târguri de Crăciun organizate în marile orașe din țară. Vizitatorii se pot destinde participând la activități pentru întreaga familie, savurând bucate preparate cu grijă, bucurându-se de concertele tematice. Mirosul de cozonac și de vin fiert completează cadrul de poveste, iar obiectele decorative sau hainele populare pregătite cu grijă de artizani locali își așteaptă cumpărătorii, cu speranța că vor aduce bucurie în sufletele celor le cumpără.

Târgurile de Crăciun sunt printre cele mai așteptate evenimente în perioada iernii, mii de participanți trecând pragul acestora an de an. Copii, părinți și bunici se lasă purtați de atmosfera de poveste, petrecând împreună momente speciale.

În ultimii ani, în România, din ce în ce mai multe târguri de Crăciun sunt organizate la nivel național. Mai jos vei găsi o selecție a celor mai mari dintre acestea.

 

Târgul de Crăciun de la București

Mult așteptatul Târg de Crăciun din capitală se desfășoară anul acesta în perioada 20 noiembrie – 26 decembrie în Piața Constituției. Accesul vizitatorilor este gratuit, târgul fiind deschis de luni până vineri în intervalul 12:00-23:00, iar sâmbăta și duminica între 10:00-23:00. Printre atracțiile din acest an se numără concertele live, Căsuța lui Moș Crăciun, patinoarul, caruselul, precum și roata panoramică.

 

Activități la Târgul de Crăciun București 2022

Destinație de neratat pentru bucureșteni și turiștii din țară sau străinătate, Piața Constituției îmbracă haine de sărbătoare și găzduiește, pe perioada Târgului de Crăciun București 2022, diferite zone tematice.

Peste 70 de căsuțe de lemn sunt amplasate, ce așteaptă vizitatorii cu decorațiuni de iarnă, jucării, obiecte handmade, suveniruri tradiționale, produse alimentare de sezon ce pot fi cumpărate. Vizitatorii vor putea găsi, de asemenea, și produse realizate de meșteșugari, artiști plastici, artizani și creatori autohtoni – de la globuri din sticlă pictate manual, ornamente pentru brad, accesorii și bijuterii, până la produse de ceramică din Horezu, Corund și Baia Mare, ii, icoane și obiecte realizate din lemn cioplit.

Pentru cei mici, organizatorii au gândit spații dedicate activităților și jocurilor interactive. Căsuța lui Moș Crăciun îi așteaptă pe micii vizitatori, unde aceștia vor avea ocazia să vorbească cu Moșul și să își facă poze cu acesta, fiind întâmpinați de spiriduși.

Un brad de mari dimensiuni completează atmosfera festivă, alături de un patinoar de peste 30m lungime și 20m lățime, un carusel și o roată panoramică, înaltă de aproape 40m. În plus, vizitatorii se pot încălzi și răsfăța cu delicatese de iarnă în zona food truck-urilor.

 

Program artistic Târgul de Crăciun București 2022

În weekendurile și sărbătorile legale din perioada 20 noiembrie -26 decembrie 2022, numeroase spectacole și concerte tematice sunt programate. Pe scena amplasată în fața Palatului Parlamentului vor urca coruri de la Palatul Național al Copiilor și Opera Comică pentru copii, artiști și grupuri vocale ale unor lăcașuri de cult religios și instituții ce promovează creația românească tradițională.

Colinde, cântece tradiționale, alături de spectacole de datini și obiceiuri prezentate de ansambluri folclorice din diferite zone ale țării vor întregi tabloul, contribuind la crearea unei atmosfere de basm.

Sursă fotografii: Facebook – ARCUB

 

Târgul de Crăciun de la Sibiu 2022

Cel mai așteptat eveniment de iarnă din Sibiu, Târgul de Crăciun își așteaptă vizitatorii în perioada 11 noiembrie 2022 – 2 ianuarie 2023. Ajuns la cea de-a 15-a ediție, Târgul de Crăciun este organizat în Piața Mare din Sibiu, accesul vizitatorilor fiind permis zilnic în intervalul 11:00-22:00.

Numeroși expozanți așteaptă cu nerăbdare vizitatorii, cu obiectivul de a le oferi acestora experiențe de poveste. Cei mici se pot bucura de diversele atracții pregătite special pentru ei, precum patinoarul în aer liber. În plus, sunt așteptați la Atelierul lui Moș Crăciun.

Veniți din toată țara, expozanții întâmpină vizitatorii cu o gamă extinsă de produse, precum decorațiuni de Crăciun, bijuterii din porțelan, căni pictate manual, coronițe, ghirlande, globuri, obiecte specifice Crăciunului sculptate manual, precum și diverse specialități gastronomice.

Spectaculoasele proiecții vor lumina fiecare clădire din Piața Mare, întreținând atmosfera feerică a evenimentului. În plus, acestea vor da strălucire întregului Târg, într-o manieră unică, transformând centrul Sibiului într-un loc de poveste.

Sursă fotografii: targuldecraciun.ro

 

Târgul de Crăciun din Craiova

Clasat pe locul 6 în 2021 în topul celor mai frumoase târguri de Crăciun din Europa, Târgul de la Craiova este, și anul acesta, singurul târg de Crăciun din România nominalizat în topul celor mai frumoase evenimente de acest gen din Europa.

Deschis în data de 11 noiembrie 2022 cu un concert susținut de unii dintre cei mai îndrăgiți artiști români, târgul va putea fi vizitat până pe 8 ianuarie 2023. Căsuțe de poveste unicat, un brad înalt de peste 20 metri, peste un milion de beculețe și figurine luminoase, alături de un patinoar de 700mp așteaptă să-și primească oaspeții.

Târgul de Crăciun din Craiova se desfășoară anul acesta pe o suprafață de peste un kilometru pătrat, respectiv în cinci zone: Piața Mihai Viteazul, Centrul Vechi, esplanada Teatrului Național, zona Doljana și Părculețul de la Catedrala Sf. Dumitru.

Vizitatorii sunt așteptați cu numeroase produse specifice sezonului pe care le pot cumpăra de la cei peste 70 de comercianți din Craiova și din toată țara: mâncare tradițională, jumări, brânzeturi, vin fiert, cozonaci, gogoși, turtă dulce, decorațiuni și cadouri hand-made, globuri sau coronițe.

Pentru prima dată, va fi amplasată o roată panoramică pe esplanada Teatrului Național, acolo unde peste 20 de food truck-uri din toata țara vor fi prezente pe toată perioada târgului.

Sursă fotografii: Facebook – Târgul de Crăciun Craiova

 

Târgul de Crăciun din Timișoara

Deschis în data de 27 noiembrie, Târgul de Crăciun din Timișoara își așteaptă oaspeții până la data de 2 ianuarie 2023. Numeroase atracții sunt pregătite să întâmpine vizitatorii, precum patinoarul, caruselul, roata panoramică, photo booth-ul sau activități VR. De la eveniment nu lipsește nici Căsuța lui Moș Crăciun, cu ateliere creative de felicitări, de decorat turtă dulce sau de pictură pe ceramică. Peste 75 de comercianți au pregătit cele mai bune produse de sezon. Pe scena din Piața Victoriei vor urca, timp de lună, artiști timișoreni și invitați, Moș Crăciun, dar și colindători de pretutindeni.

Sursă foto: Facebook – Târgul de Crăciun din Timișoara, Viorel Predut

 

Târgul de Crăciun din Brașov

Deschis în data de 30 noiembrie 2022, Târgul de Crăciun de la Brașov își ține porțile deschise până pe 8 ianuarie 2023. Piața Sfatului găzduiește, și anul acesta, mult așteptatul eveniment de sezon. Participanții sunt așteptați cu mâncăruri tradiționale, prăjituri aromate, iar pentru micii vizitatori sunt programate o serie de activități, printre care se numără și Atelierul lui Moș Crăciun.

Bradul de Crăciun completează imaginea de poveste, iar participanții vor avea ocazia să cumpere mezeluri locale, preparate cu specific, alimente vegetale, dulciuri și produse artizanale.

În cadrul evenimentului sunt programate concerte de colinde susținute de coruri școlare, expoziții de artă, serate de muzică și multe altele. Patinoarul îi așteaptă, de asemenea, pe participanți, intrarea fiind gratuită. În plus, din programul evenimentului fac parte și ateliere de realizare decorațiuni și cadouri de Crăciun.

Sursă fotografie: Facebook – Informația Brașovului

 

Târgul de Crăciun din Cluj

Târgul de Crăciun de la Cluj și-a deschis porțile în 18 noiembrie, fiind deschis până pe 31 decembrie. Până la finalul anului, kilometrul zero al Clujului, Piața Unirii, se transformă într-un loc magic de relaxare și sărbătoare în care vizitatorii sunt invitați să trăiască magia sărbătorilor de iarnă.

În perioada în care târgul va fi deschis sunt programate peste 120 de ore de muzică, mari artiști, zeci de coruri și colindători de la grădinițele, școlile și liceele din oraș urmând să urce pe scenă.

Tramvaiul lui Moș Crăciun va circula pe toată durata târgului, în intervalul 16:00-18:00, pe traseul Gară-Bucium, cei mici fiind întâmpinați, în anumite zone, chiar de Moș Crăciun. Cei mici vor putea, de asemenea, să lase scrisoarea pentru Moș la Căsuța acestuia. 86 de căsuțe cu bunătăți și cadouri de la producători locali, caruselul, bradul, roata panoramică și poveștile la gura sobei completează atmosfera.

Sursă fotografii: Facebook – Târgul de Crăciun Cluj-Napoca

 

Târgul de Crăciun din Oradea

În perioada 2-26 decembrie, orădenii, alături de participanți din toată țara și din străinătate sărbătoresc magia sărbătorilor de iarnă în Piața Ferdinand și Piața Unirii, îmbrăcate în decoruri festive.

În Piața Ferdinand, căsuțele de lemn îi așteaptă pe vizitatori cu cadouri meșteșugite, podoabe de iarnă, dulciuri și bunătăți locale. Tot aici, pentru cei mici sunt organizate o serie de activități ce prevăd multă distracție și voie bună.

Piața Unirii găzduiește o roată panoramică gigantică, un patinoar și clasicele food trucks, pline de delicii culinare. Moș Crăciun va fi și el prezent la eveniment, în căsuța lui de lângă bradul cel mare.

Pe scena din Piața Unirii vor urca artiști români și internaționali, ce vor bucura participanții cu colinde, datini și tradiții bihorene.

Sursă fotografii: Facebook – Targul de Craciun Oradea

 

Acestea sunt doxologhisirile lui Ioachim și ale Anei. Acestea sunt cântările de imnuri de mulțumire. Acestea sunt mărturiile prezentate proorocului Zaharia. De aceea, preotul, drept prooroc al lui Dumnezzeu, a deschis Sfânta Sfintelor, și, văzând curăția din ochii Fecioareii, frumusețea chipului, noblețea sufletului, puritatea vieții, a mișcărilor ei, înfățișarea ei modestă și auzind imnurile ei, după ce a primit luminnarea Duhului Sfânt, a exclamat: „O, fiică curată, fecioară neîntinată, preafrumoasă tânără, slavă a femeilor, podoabă a fecioarelor. O, Maică, Preasfântă, Fecioară, tu, care ești binecuvântată de toate femeile, slăvită prin curăție și feciorie; cea care ești sfârșitul blestemului lui Adam, plata datoriei Evei, jertfa curată a lui Abel, jertfa cea fără de răutate a celor întâi-născuți, podoaba lui Seth. Tu vei purta în pântecele tău pe Fiul lui Dumnezeu și vei naște fără dureri. Tu, cea care ești nădejdea nesfârșită către Dumnezeu a lui Enos, fiul lui Cain; desfătarea lui Enoh, urmașul lui Adam și călăuza spre viața veșnică; chivotul lui Noe și împăcarea cu Dumnezeu a oamenilor de după potop; slava strălucitoare a împărăției și preoției lui Melchisedec; siguranța lui Avraam și motivul ascultării sale de promisiunea nașterii de prunci; jertfa cea nouă a lui Isaac și ofranda rațiunii. Tu ești scara pe care a văzut-o Iacov; tu ești cea mai măreață sămânță a celor douăsprezece seminții ale lui Israel; tu te tragi din neamul seminției lui Iuda; tu ești, preacurată, înțelepciunea lui Iosif și răsturnarea femeii egiptene, care simbolizează sinagoga iudeilor; tu ești dovada răbdării lui Iov în ispite și dublarea avuțiilor sale; tu ești cartea de Dumnezeu dată a legiuitorului Moise, pe care s-a scris pe plăci gravate cu mâna lui Dumnezeu taina refacerii, cu care noul Israel, adică Biserica, se va elibera din robia Egiptenilor. Atunci poporul israelit, în pustie, s-a săturat cu mană și și-a potolit setea cu apa ce țâșnea din piatră tare; această piatră era Hristos, care urma să se nască din pântecele tău și să se arate drept un mire ieșind din camera miresei. Tu ești toiagul lui Aaron care a adus lăstari. Tu l-ai lăudat pe Iisus al lui Navi, care s-a luptat cu cei potrivnici. Tu eștii fiica lui David despre care scrie că vei fi îmbracată cu podoabe de aur. Tu ești palatul de aur în jurul căruia se găsesc șaizeci de puternnici, cântând imnurile dumnezeieștilor scripturi. Tu ești înalțarea profetului Ilie și înlăturarea Izabelei. Tu ești binecuvântarea mărului lui Elisei cu care s-au despărțit apele Iordanului, și a trecut fără să se ude, aruncând sare în apă pentru a putea fi băută. Tu ești mântuirea lui Iona care a fost în măruntaiele chitului și pocăința și iertarea bogată a ninivitenilor.

Tu ești împlinirea profeților și desăvârșirea cuvintelor acestora. Pe tine profetul Iezechiel te-a numit „poartă închisă”, prin care nimeni nu avea să treacă decât Domnul Dumnezeu, Cel care o va și ține închisă. Pe tine te pomenește Isaia cel cu glas înalt când zice că ești toiagul lui Iesei din care va veni floarea, adică Hristos, care, după ce va smulge răsadul răutății va sădi pământul cu a lui Dumnezeu cunoaștere. Căci despre tine a spus Ieremia mai înainte, că „Vin zilele, zice Domnul, și voi face un nou legământ cu israeliții și cu seminția lui Iuda, pe care l-am făcut cu părinții acestora”, revelând arătarea Fiului tău prin nașterea ta și chemându-te spre a fi închinată de toate popoarele idolatre ale pământului. Pe tine avându-te model cei trei tineri din Babilon, înțelegând dorința fiului tău, au trecut prin văpaia de foc fără să sufere vreun rău și au dansat de parcă s-ar fi aflat într-o cămară. Pe tine, profetul Avacum, te numește Muntele Taiman, din care s-a arătat împăratul cu putere multe, de care tremură toți etiopienii și locuitorii Maidanului. Pe tine te laud, fiică preacurată, ție îți cânt și te preafericesc, ție îți înalț cântare de slavă, cea care te-ai arătat din toate neamurile a fi mireasa lui Dumnezeu; pe tine te laud, care te vei arăta cer nou; pe tine te ofer ca pe o comoară mult cinstită în templul Domnului; pe tine te laud ca pe un nou Legământ, prin care Hristos, Mesia, va desființa litera legii și va chema oamenii la viață în har, prin botez, va înceta obiceiurile legii mozaice și va trimite oamenilor pe Duhul Sfânt.

După ce Proorocul Zaharia a împodobit-o pe Maria cu aceste sfinte cuvinte, a călăuzit-o în altarul de jertfă și a dăruit-o Domnului și Dumnezeului. Atunci au plecat de la templu părinții ei, Ioachim și Ana, mirându-se, bucuroși, de prudența, blândețea și liniștea Fecioarei. Din moment ce aceasta a trecut de cuvintele copilăriei, s-a închinat doar Tatălui Atotputernic, și, primind, hrana cerească de la înger, a disprețuit-o pe cea omenească, și rămânând neîncetat în templu, a considerat viața lumească neînsemnată, asemenea unei pânze de păianjen. Câștigând fericirea cea cerească, a refuzat bogăția pământească. Participând zilnic la bucuria îngerilor, s-a dovedit superioară grijilor vieții de zi cu zi, și, văzând constant pe Duhul Sfânt, a alungat în mod nevăzut mulțimea de duhuri viclene.

Ce a făcut Fecioara rămânând în Sfânta Sfintelor? A primit de la înger hrană cerească. Și ca un porumbel neîntinat trăind feciorește, Creatorului templului, al cerului și al pământului, rugându-se cu mulțumire și cu mustrare a inimii, zicea: „Te laud, Atotputernice cel Preaînalt, pentru că ai înlăturat rușinea proto-mamei mele Eva și datorită milei Tale nespuse vei trimite pe Fiul tău cel Unul Născut pe pământ să se amestece cu oamenii și, pentru aceasta, voi deveni locuință a Sa curată”.

Cum vom numi, așadar, pe Maria? Cer? Fiindcă Făcătorul Cerului și al Pământului a primit pântecele său. Soare? Fiindcă aceasta era de șapte ori mai strălucitoare ca soarele, primind în ea pe Soarele dreptății. Lună? Pentru că avea o frumusețe incomparabilă, născând pe Hristos, Cel ce a întrecut pe toți în frumusețe. Nor? Pentru că ea ținea în brațele ei pe Cel ce ține norii? Lampă? Fiindcă a trimis lumină celor ce se aflau în întuneric și în umbra morții. Tron? Pentru că Cel care domnea înn mod nevăzut pe scaunul părintesc a primit a se sălășlui în ea prin Duhul Sfânt. Mărgăritar? Pentru că ea i-a îmbogățit pe oameni prin mărgăritarul cel preascump. Paradis? Fiindcă a deschis Edenul celor pedepsiți și îi conduce pe aceștia spre împărăția cea veșnnică. Munte? Pentru că pe cel ce face munții să fumege, asemenea Sinaiului, L-a primit să se sălășluiască în ea fără greutate. Pământ? Pentru că pe cel ce face pământul să tremure l-a îndurat fără durere. Masă? Pentru că pe cel care ne dă hrană, cu grijă de mamă, l-a hrănit cu lapte. Mare? Pentru că pe Cel ce adună toate apele într-o singură unitate l-a sărutat cu buzele ei.

Cine nu ar fi surprins? Cine nu s-ar minuna? Cine nu ar slăvi măreția tainei? Dacă au fost atât de mărețe lucrurile întâmplate înainte de venirea Harului, încât mintea și rațiunea nu le-ar fi putut cuprinde, cine ar putea tălmăci cele întâmplate odată cu venirea harului? Dacă au fost slăvite evenimentele epocii legii, adică a Vechiului Testament, care au trecut ca o umbră, cu cât mai slăvite sunt cele ce s-au întâmplat odată cu parusia Duhului Sfânt?

Să se rușineze ereticii, care încearcă cu ale lor blasfemii și guri pline de otravă să defăimeze pe Fecioara. Fiindcă slăvita Maria, care a devenit Maică a lui Dumnezeu, adică Theotokos, și l-a născut pe Hristos în forma umană, a născut în mod supranatural pe Dumnezeu-Omul. La icoana ei aducem noi o închinare de cinstire. Iar chipul Născătoarei de Dumnezeu, în icoana ei, ca Maică a lui Hristos, îl îmbrățișăm, fără a cinsti materia. Aducând cinste prototipului, credem cu bună dreptate. Noi nu pictăm chipul dumnezeirii în icoane, așa cum afirmați voi, cei orbi și lipsiți de lege, ci forma umană a Mântuitorului. Reprezentând icoana, propovăduim natura prin care a comunicat cu noi și a înviat din morți. Îl cinstim, așa cum trebuie, pe Hristos, cel ce a luat firea omenească și chipul Preacuratei Sale Maici, care este cu adevărat sfântă, pentru că a născut într-un mod ce nu poate fi descris, pe singurul sfânt. Dacă Dumnezeu i-a poruncit lui Avraam să sacrifice o junincă și o capră de trei ani pentru curățirea sufletelor, cum Fecioara, care a fost aleasă de la începutul creației și s-a arătat locaș curat și s-a dat jertfă în sfântul locaș al Dumnezeului celui Atotputernic, nu va fi o jertfă cinstită, curată, neîntinată și pură a firii umane?

O, Sinagogă Evreiască, care n-ai primit-o pe Fecioara ca pe Născătoarea de Dumnezeu, care a venit din neamul tău, dar cu buze murdare și în mod dizgrațios și batjocoritor, mișcat de invidie, ai acuzat-o de nedreptate și nelegiuire, cum ai primit pe Fiul cel mai înainte de veacuri al Tatălui, născut în zilele voastre din aceasta, ca pe un om? Și nu numai că nu te-ai făcut părtaș al slavei Fecioarei, dar nici al Fiului ei, fără ca Acesta Însuși să te pizmuiască, ci, din cauza propriei tale răutăți, te-ai depărtat și te-ai făcut ascultător al propriilor tale viclenii, nu ai adus slavă niciunuia. Fiindcă ați fost fără de rânduială și înainte și după ce ați vădit încercările răutăților voastre în toată lumea, după cum este și cuvântul Mântuitorului adresat vouă: „Adevărat vă spun vouă, dacă ați fi fost cu adevărat fii ai lui Avraam, ați face lucrările lui Avraam; fiindcă acela despre Mine a vorbit. Părintele pe care îl aveți este diavolul și tot ceea ce dorește tatăl vostru, pe acelea doriți a le face”. În alt loc zice: „Să nu credeți că vă voi judeca înaintea Tatălui; este Moise care vă acuză și în care nădăjduiți. Dacă ați fi crezut în Moise, ați fi crezut și în Mine, pentru că el a scris despre Mine”. Și în continuare: „Dacă nu aș fi venit să le vorbesc, păcat nu ar avea, dar acum nu au nici o scuză pentru păcatul lor”.

Iară noi, care suntem poporul lui Dumnezeu, neamul cel sfânt, aleasă adunare, mulțime de drept-credincioși, botezați în cristelniță, copii ai Harului, care sărbătorim Intrarea Maicii Domnului în templu, cu suflete curate și cu buze neîntinate, să cântăm în cinstea cuvenită sărbătorii fericite, cea dintâi sărbătoare, care este pentru îngeri motiv de bucurie și pentru oameni cinste de mult preț. Să-i adresăm Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu cu frică și bucurie (cuvintele -n.trad): „Bucură-te”, ale Arhanghelului Mihail.

Bucurăte, binecuvântarea Tatălui prin care adevărate cunoaștere de Dumnezeu a ajuns în toată lumea. Bucură-te, locaș al lui Dumnezeu, din care a ieșit Cuvântul Întrupat. Bucură-te, sălaș al Duhului Sfânt ce nu poate fi descris. Bucură-te, minune mult cinstită a îngerilor. Bucură-te, cea care ești mai sfântă decât Heruvimii. Bucură-te, cea care ești mai slăvită decât Serafimii. Bucură-te cea care ești mai înaltă decât cerurile. Bucură-te, cea mai strălucitoare ca soarele. Bucură-te cea mai luminată decât luna. Bucură-te, strălucirea mulțimii stelelor. Bucură-te, fulger ce luminezi dulce chipurile credincioșilor. Bucură-te, tunet duhovnicesc, ce liniștit răsuni în urechile oamenilor. Bucură-te, sfântă suflare, care a izgonit de pe pământ duhurile răutății. Bucură-te, cuvântul cel mare al proorocilor. Bucură-te, slava universală a Apostolilor. Bucură-te, mărturisirea slăvită a Martirilor. Bucură-te, lauda mult cântată a Patriarhilor. Bucură-te, preafrumoasă haină a drepților. Bucură-te, adevărata desfătare a Drepților. Bucură-te, lauda fecioarelor. Bucură-te, statornicia împăraților. Bucură-te, lucrarea cea mai înaltă a arhiereilor. Bucură-te, limanul cel nestrămutat al păcătoșilor. Bucură-te, mare conducător al celor de peste mare. Bucură-te, Stăpână, care ești îndreptarea celor păcătoși. Bucură-te, vindecarea fără de arginți a păcătoșilor. Bucură-te, ridicarea cea adevărată a celor morți. Bucură-te, pricina mântuirii tuturor oamenilor. Bucură-te, nespusă bucurie a lumii. Bucură-te, Împărăteasă aducătoare de pace. Bucură-te, Curată, slava maicilor. Bucură-te, locaș spațios al lui Dumnezeu-Cuvântul. Bucură-te, sprijin ferm al bătrânilor. Bucură-te, călăuză divină a tinerilor. Bucură-te, luminat protector al pruncilor. Bucură-te, mijlocitoarea tuturor oamenilor. Bucură-te, slăvită sărbătoare a cerului și a pământului. Bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu tine. Cel ce a fost înainte de tine și s-a născut din tine și este împreună cu noi și către care se îndreaptă a noastră laudă, împreună cu Tatăl  și cu Sfântul și Bunul și de viață dătătorul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

 

Cuvânt al Sfântului Ierarh Tarasie, Patriarhul Constantinopolului, la Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică – partea I

 

Traducere

 

În 2016, Cornel Bertea-Hanganu a pus bazele unui sistem prin care își dorea să dezvolte școala profesională în sistem dual în țară, cu obiectivul de a ajuta România să își recapete și să valorifice avantajul strategic în formarea forței de muncă bine calificată. A lansat Școala fără Șomeri, un concept ce reprezintă esența învățământului dual, o școală la sfârșitul căruia absolventul pregătit de către companii devine muncitor calificat. Câțiva ani mai târziu, pe teritoriul României există 18 centre de excelență pentru învățământ dual, iar numeroși tineri au învățat o meserie, având un loc de muncă asigurat după absolvire și motive pentru a rămâne în țară.

 

 

Învățământul profesional în sistem dual – cum a luat naștere inițiativa dvs., ce v-a inspirat, cu ce gând ați pornit la drum?

Conceptul luat naștere la Iași, în 2016, dintr-o inițiativă ce a pornit de la zona de planificare strategică. Făceam, la momentul respectiv, Planuri de acțiune ale școlii pentru mai multe licee și foarte multe din aceste licee tehnologice se plângeau că nu mai au elevi, că nu reușesc să își continue misiunea de a forma profesional forță de muncă pentru economia românească. Am adunat atunci foarte multă solicitări și ne-am apucat de studiat ceea ce a reprezentat înainte de ’89 școala profesională cu practică productivă, ceea ce astăzi o recunoaștem ca învățământ dual. Înainte de ’89 știm foarte bine că școala profesională în sistem dual a existat ca formă de organizare a învățământului profesional, sistem prin care companiile de stat aveau școli prin care își pregăteau forța de muncă calificată (nivelul trei muncitor calificat). Așa a luat naștere Școala fără Șomeri, un concept ce reprezintă esența învățământului dual, o școală la sfârșitul căruia absolventul pregătit de către companie devine muncitor calificat. De aici și deviza noastră – „Un muncitor calificat nu va fi niciodată șomer!”.

Am mers în Germania și am identificat modul în care școala profesională în sistem dual pe model german se fundamentează și ne-am întors în țară. Am început să lucrăm la acest concept, astfel a apărut ideea fundamentării unui parteneriat public-privat care să sprijine implementarea acestui concept în România în 2016.

Am pus bazele atunci unui sistem prin care am dorit să dezvoltăm școala profesională în sistem dual în România, concept pe care l-am și înregistrat la Osim, în 2017, și cu care am început primele demersuri în 2017, respectiv acelea de a modifica legislația în vigoare. În același an a apărut și legal învățământul dual în România.

 

„Școala fără șomeri” – cum funcționează mai exact?

Conceptul Școala Fără Șomeri se fundamentează pe ideea cvadrupului helix bazat pe modelul german Dual Ausbildung ssystem cu 4 actanți: elevul, compania, școala și autoritatea publică (primăria). Școala Profesională în Sistem Dual familiarizează viitorul muncitor calificat cu compania, conducând la creșterea gradului de productivitate. În plus, prin acest model de studiu sunt eliminate costurile de recrutare și selecția a forței de muncă pentru companii, fiind asigurate resurse optime de forță de muncă calificată, ceea ce permite companiei să planifice strategii de creștere.

 

Viziunea noastră este să ajutăm companiile să își formeze muncitori calificații prin Școala Profesională în Sistem Dual, muncitori capabili să contribuie la transformarea afacerilor în companii performanțe și competitive. De peste 5 ani organizăm proiecte educaționale capabile să transforme tinerii în muncitori calificați de succes și să inspire generația tânără.

 

Care sunt diferențele între învățământul dual și cel profesional? Cât durează un program de studii și ce implică? Cui se adresează?

Învățământul dual se diferențiază de învățământul profesional clasic, deși în esență învățământul dual este o formă a învățământului profesional. Învățământul dual, în primul rând, pornește de la inițiativa agentului economic care își identifică o serie de specializări de meserii de care are nevoie. Ulterior, merge la o școală parteneră care are aceste meserii autorizate sau acreditate și depune o solicitare de școlarizare în parteneriat cu această școală. Școala asigură cultura generală, iar compania asigură cultura tehnică și practică (2000 de ore de practică pe parcursul celor trei ani de zile, cât durează școala profesională). Școala profesională în sistem dual se adresează absolvenților de clasa a VIII-a cu vârsta până în 26 de ani, cursurile fiind în paralel cu liceul începând cu clasa 9-a.

 

Cine trebuie să colaboreze pentru a organiza acest tip de cursuri?

Pentru organizarea acestui sistem de formare profesională în sistem dual ar trebui să colaboreze trei factori. În primul rând compania, care își identifică nevoia de formare profesională; școala parteneră, unde compania identifică că ar putea să își pregătească forța de muncă, și administrația publică locală, primăria pe teritoriul căruia este școala respectivă, pentru că primăria este proprietară a școlii și primăria asigură și finanțarea complementară a acestui program. Fiind școală de stat, evident sunt implicate și Inspectoratul Școlar și Ministerul Educației

 

Mare parte dintre companiile din sectorul privat, din numeroase sectoare de activitate, atrag atenția asupra lipsei forței de muncă. De ce ar trebui sistemul dual de învățământ să fie de interes pentru tineri, dar pentru sectorul privat, care sunt beneficiile directe?

Beneficiile directe pentru mediul economic sunt foarte multe, pentru că acest sistem de formare profesională dă posibilitatea unei companii de a-și organiza o școală privată cu sprijin financiar din partea statului. Câteva dintre avantajele și libertățile pe care compania le are în parteneriatul cu școala:

  • Selectează elevii cu care semnează contract individual de pregătire practică și îi pregătește în conformitate cu cerințele actuale ale companiei;
  • Operatorul economic se implică în alegerea conținutului curriculumului (curriculum tehnic și curriculum la decizia locală), colaborează cu școala pentru stabilirea tutorilor de practică și se implică în pregătirea activă și la zi a profesorilor;
  • Operatorul economic participă activ la formarea tinerilor (atât din punct de vedere al abilităților și cunoștințelor tehnice, cât și din punct de vedere al culturii organizaționale proprii);
  • Elevii aflați în stagiul de practică pot fi angrenați în activitatea curentă a operatorului economic fără a intra sub incidența Codului Muncii (fără a fi nevoit operatorul economic de a le întocmi contract individual de muncă cu cel puțin minimum pe economie);
  • Primesc facilități fiscale (acordate prin normele metodologice ale Codului Fiscal) pentru bursa profesională suplimentară, cazare, masă și transport, dar și pentru investițiile realizate în atelierele școlii, acordate de statul român (deductibilitate 100%) prin acordul de parteneriat semnat cu școala și administrația publică locală;
  • Se reduce gradul de mobilitate a resursei umane din cadrul operatorului economic și se facilitează retenția și integrarea noilor angajați fără costuri suplimentare;
  • Se reduc costurile cu selecția și recrutarea forței de muncă deoarece aceasta este deja integrată în cadrul companiei.
  • Se elimină timpul de adaptare a viitorului angajat la locul de muncă, și se mărește productivitatea în prima perioada de angajare;
  • Școala profesională în sistem dual contribuie la consolidarea, dezvoltarea și sustenabilitatea mediului de afaceri local.

 

În ce industrii pot lucra tinerii care urmează învățământul în sistem dual?

Nu exista limitare din punct de vedere al domeniului de activitate sau al industriei în care tinerii care urmează sistemul dual pot activa. Aceștia pot fi integrați în orice companie, pentru că așa cum am spus, esența sistemului dual este: pe parcursul celor trei ani de studii, tinerii se pregătesc pentru a deveni muncitori calificați.

 

Câte centre de excelență pentru învățământ profesional dual există în acest moment în România? Cum definiți excelența în învățământul dual și cum se raportează acest concept la educația clasică?

La acest moment, în România, există 16 centre de excelență pentru formare profesională inițială în sistem dual. Centrele sunt în mun. București, mun. Iași, mun. Medgidia, Mioveni, dar și în alte localități unde există școli profesionale în sistem dual.

Centrul de Excelență are rolul de a coagula solicitările agenților economici și, în același timp, de a sprijini școlile gimnaziale din teritoriul respectiv în a orienta elevii către această alternativă de excelență pentru formare profesională în sistem dual.

 

 

Care sunt avantajele și beneficiile înființării Centrelor de Excelență pentru Formare Profesională Inițială în Sistem Dual?

Centrele de excelență pentru formare profesională inițială în sistem dual sunt înființate ca inițiativă a Consiliului Local pe teritoriul căruia se află liceul tehnologic care poate dezvolta clase de școală profesională în sistem dual – mă refer, în principal, la școli profesionale de stat care aparțin primăriei și care sunt parte din Ministerul Educației.

Avantaje:

  • Promovăm conceptul de Școală Profesională – Școală de Excelență, Școală Fără Șomeri™ – primul pas către o carieră profesională deschisă;
  • Integrăm indicatorii de performanță cu necesitățile locale identificate – prin PRAI și PLAI
  • Elaborăm hărți cu privire la nevoia de muncitori calificați prin Școala Profesională în Sistem Dual;
  • Promovăm și să sprijinim în identificarea și selectarea elevilor și a partenerilor de practică (operatori economici);
  • Introducem calificări noi, cerute de operatorii economici în concordanță cu nivelul lor de dezvoltare;
  • Construim un curriculum adaptat nevoilor actuale de formare;
  • Elaborăm standarde de acreditare pe cele două componente – resursă umană (specialiști) și logistică (bază material adecvată) atât la nivelul instituțiilor de învățământ, cât și la nivelul partenerilor de practică acreditați;
  • Elaborăm strategii de analiză a performanței (Benchmarking, Balanced Scorecard (BSC) și Indicatori de performanță (KPI) la nivel strategic;
  • Înființăm centre de informare și consiliere permanente pentru facilitarea comunicării autoritățile local, mediul economic, părinți/ elevi și alți actanți interesați;
  • Sprijin pentru înființarea de centre public – private pentru formarea și perfecționarea profesorilor/ maiștrilor/ instructorilor/ tutorilor de practică pe domenii;
  • Realizăm studii de măsurare a gradului de satisfacție profesională;
  • Construim baze de date privitoare la formarea resursei umane și a gestionării acesteia în vederea atragerii de noi investiții directe;
  • Construim o bază de date cu traseul profesional/ carieră al absolvenților;

 

Beneficii:

  • Cristalizarea ofertei educaționale prin Școala Profesională în Sistem Dual adresată în primul rând companiilor.
  • Sprijin real pentru firmele mici și mijlocii care nu-și permit la ora actuală să formeze forță de muncă specializată;
  • Abordarea multidisciplinară, cât și instrumentele dezvoltate vor permite combinarea măsurilor pentru modernizarea pieței muncii cu cele educaționale;
  • Stabilirea unui cadru instituțional performant și de încredere pentru angajarea de resurse umane (tutori de practică și personal didactic) competente și în același timp reamenajarea atelierelor de practică existente;
  • Inițierea de investiții unitare prin concentrarea efortului financiar într-un singur punct (la ora actuală în dorința de a dezvolta învățământul profesional prin retehnologizarea și dotarea laboratoarelor și a atelierelor de practică apare imposibilitatea de a realiza investiții complete, prin prisma faptului că fiecare școală primește câte ceva, însă nu suficient, sau sunt făcute investiții complete care nu sunt folosite decât 20-30% din timp, în medie 2 zile pe săptămână), astfel încât investițiile făcute în laboratoare și ateliere de practică să fie puse la dispoziția altor parteneri educaționali;
  • Abordarea integrată de tip campus (spațiile educaționale să fie împreună cu laboratoare și ateliere de practică, ateliere de practică ale operatorilor economici integrate cu zone de facilități pentru elevi: cămin, cantină, bibliotecă, zone de agrement, parcuri) ce vor reduce timpii morți și va deveni atractivă pentru elevii;
  • Promovarea educației antreprenoriale la elevi integrată cu concepte privind dezvoltarea profesională pregătirea forței de muncă specializate;
  • Primul furnizor calificat de forță de muncă specializată;

 

De unde pot afla elevii despre opțiunile de calificare în sistemul dual? Cum se pot înscrie pentru a urma această formă de învățământ?

Elevii pot afla de oferte educaționale de calificare în sistem dual în cadrul campaniilor de promovare pe care agentul economic împreună cu școala le realizează la nivel local. Aceștia se pot înscrie la una din aceste oferte în cele două perioade de înscriere, respectiv în luna iunie a anului școlar următor, ne referim aici la iunie 2023, sau în luna iulie 2023, când este a doua sesiune de înscriere pentru anul care începe în 2023 – 2024.

 

Care sunt avantajele pentru tinerii care aleg învățământul dual?

Elevul alege calificarea și operatorul economic unde va învăța o meserie căutată, cerută și bine plătită. Acesta își poate continua studiile la liceu (seral), iar după promovarea bacalaureatului își poate continua studiile prin școala postliceală sau învățământ superior. La început, elevul semnează un contract individual de pregătire practică cu operatorul economic și școala, contract care se transformă în contract individual de muncă după absolvirea școlii profesionale. În plus, pe parcursul celor trei ani, elevii primesc bursă profesională de stat lunară în valoare de 200 de lei și bursă suplimentară, cazare, masă și transport, oferite de operatorul economic prin contractul individual de pregătire practică.

 

Care sunt beneficiile pentru comunitate locală?

Există numeroase beneficii pentru comunitatea locală. În primesc rând, crește gradul de incluziune socială a tinerilor din mediile defavorizate sau din mediul rural. Este valorificată resursa umană formată din cei care abandonează școala înainte de a obține o calificare – tineri NEETs sau tineri până în 26 de ani cu șomaj în plată. Sunt reduse costurile sociale de susținere a tinerilor la școală prin transfer integrat din partea operatorul economic și a administrației locale publice. Un alt beneficiu este reprezentat de faptul că este asigurată o dezvoltare economică sustenabilă și predictibilă, prin creșterea numărului de muncitori calificați ce obțin venituri substanțiale în urma prestării muncii calificate,  ceea ce duce la creșterea nivelului de trai și a calității vieții în comunitățile de unde provin.

 

Este învățământul în sistem dual costisitor pentru tineri? Cine suportă costurile unui program de studiu în sistemul dual de învățământ?

Acest sistem este foarte avantajos pentru tineri pentru că, pe lângă bursa de stat de 200 RON pe care o primesc lunar, agentul economic asigură o bursă profesională suplimentară, care începe de la 200 RON și care poate crește în funcție de performanțele pe care agentul economic și le setează. În plus, sunt decontate cazarea, transportul și masa, astfel încât pe elev nu îl costă absolut nimic.

Învățământul fiind de stat este învățământ gratuit. Pe lângă toate aceste beneficii, agenții economici vin și cu condiții de practică excelente, laboratoare dotate foarte bine și cu sisteme de protecție, astfel încât practica să se desfășoare în cele mai bune condiții.

 

Care este structura anului școlar în învățământ? Prin ce se diferențiază de structura clasică?

Fiind școala de stat și având forma de organizare similară cu școala profesională, școala profesională în sistem dual nu se diferențiază cu nimic față de structura clasică a anului școlar. Totuși, acești elevi, cei care sunt în sistemul dual, au parte de practică comasată la agentul economic pe perioada celor trei ani de zile în cuantum de 2000 de ore. Practic, ei învață și lucrează la agentul economic în baza contractului de pregătire profesională individuală, prestând activități curente ale a agentului economic fără a fi nevoie să li se facă contract de muncă.

 

După absolvirea unui program de studii în sistem dual, ce beneficii au tinerii?

După absolvirea acestui program de studii, în sistem dual, tinerii devin muncitori calificați nivel 3 cu diplomă eliberată de Ministerul Educației, recunoscută de Ministerul Muncii și recunoscute la nivel european. Nu există nicio diferență între un absolvent de școală profesională în sistem dual din România și un absolvent de școală profesională în sistem dual din Germania ca nivel de diplomă de studii obținută, poate doar ca experiență practică și experiență educațională.

 

Credeți că atragerea unui număr mai mare de tineri către un program de studii în sistem dual ar putea contribui la scăderea numărului celor care aleg să plece din țară?

Avem rezultate concrete și asigurări că programul poate contribui la scăderea numărului celor care aleg să plece din țară, pentru că sistemul dual, pe lângă faptul că integrează elevul în companie pe parcursul celor trei ani, îl și pregătește pentru a deveni muncitor calificat în compania respectivă. Astfel, compania îi asigură un loc de muncă și, evident, o predictibilitate în perioada următoare, motivând așadar absolventul să rămână în țară.

 

 

Care ar fi impactul pe termen mediu al unui sistem dual de învățământ dual puternic în ce privește dezvoltarea României?

Pe termen mediu acest și lung acest sistem poate fi soluția pentru ca România să devină principalul furnizor de muncitori calificați atât pentru companiile interne, cât și pentru orice investitor care poate lua ca alternativă reală România ca locație de dezvoltare. Pe lângă avantajele de natură economică, acest sistem oferă oricărui investitor posibilitatea de a dezvolta business pe principii sustenabile, prin asigurarea forței de muncă necesare, astfel încât să nu există sincope în procesul de producție.

 

Dacă o companie este interesată să susțină un program de studii în sistem dual, cum poate face acest lucru?

Dacă o companie este interesată de acest sistem lucrurile sunt relativ simple: în primul rând ar trebui să își identifice ce nevoi are legat de forța de muncă. Ulterior, acesta trebuie să identifice în zona sa un liceu tehnologic care poate avea specializare respectiva autorizată sau acreditată (pentru ușurință am creat un instrument www.meserii.ro care oferă posibilitatea de a putea verifica specializările pe care toate școlile din România le au). Următorul pas este acela de a ajunge la școala respectivă, de a discuta cu directorul școlii și de a face o solicitare în acest sens. Astfel, cei doi devenind parteneri și pot începe pregătirea pentru promovarea ofertei educaționale.

 

Sunt studiile în sistem dual recunoscute de Ministerul Educației Naționale? Dar în străinătate?

Fiind școală de stat, diploma este oferită de către Ministerul Educației. Tinerii obțin nivel 3 de pregătire – muncitor calificat recunoscută la nivel european. 

 

Câteva gânduri, ambiții, planuri.

Îmi doresc ca prin acest proiect România să își recapete și să valorifice cu celeritate avantajul strategic în formarea forței de muncă bine calificată, prin școala profesională în sistem dual. Totdată, prin acest proiect, România își poate menține actualii investitori pe teritorial său și poate atrage investiții strategice de mare anvergură economică, prin oferirea de facilități, dar și prin asigurarea unui sistem educațional performant de pregătire a forței de muncă, ce poate conduce la o schimbare pozitivă a imaginii sistemului educațional din România.

Nu în ultimul rând, acest demers are, prin componenta sa, cea de implicare a elevilor din mediul rural, o puternică influență de ordin social, schimbând în mod real viața unor copii foarte buni din mediul rural, determinându-i să rămână și să nu mai plece din țară, având o perspectivă predictibilă prin proiectele de Școală Profesională în Sistem Dual implementate la nivel național.

#Împreună construim povești de succes!

 

 

Există profesori unii mai buni decât alții? Există profesori unii mai dedicați decât alții? Există unii profesori care au simțul datoriei mai dezvoltat decât al altora? Cred că la această întrebare ar fi imperios necesar să răspundă elevii profesoarei de limba și literatura română Tatiana Cauni, profesor premiat Merito și coordonatoarea unei trupe de teatru intitulată „Masca”.

Tatiana Cauni este de două decenii titulară în Liceul Teoretic „Emil Racoviță” din Baia Mare, dar nu mereu a stat în fața elevilor mari, ci s-a aplecat și asupra preșcolarilor. Doar un an, ce e drept, dar a știut dintotdeauna că vrea să îmbrățișeze meseria de dascăl. „Știu că la întâlnirea de 10 ani, când am terminat liceul, doamna dirigintă ne-a adus scrisorile pe care le-am scris în ultima oră de dirigenție, și am zâmbit. Am scris „Vreau să fiu profesor, dar nu orice fel de profesor, ci unul bun!”, „Am ajuns profesor”.

De la această dorință a plecat în viață. A ajuns mai mult decât un om al sistemului de învățământ. Cu tărie cred că un lucru este comun în relațiile cu elevii. Pune un strop mare de iubire în fiecare legătură pe care o încheagă. Să o descoperim!

 

 

Ce rol are pentru sufletul dvs. meseria pe care ați îmbrățișat-o? Ce vă dă frumos pentru suflet?

În ultimii ani am fost întrebată de ce nu fac un doctorat în literatură. Îmi doresc un doctorat, dar nu în literatură pentru că am realizat că nu am devenit profesor pentru că sunt îndrăgostită de literatură, ci am devenit profesor pentru că sunt îndrăgostită de oameni! Literatura este acolo, în sufletul meu, dar cred că e nevoie de mai mult pentru a fi profesor, pentru a ajunge la sufletul celor din fața ta, pentru că azi, adolescenții au nevoie de altceva și când am înțeles acest lucru mi-a fost mai ușor în a preda și literatură în sala de clasă. „Frumosul” meu sunt relațiile pe care le stabilesc cu acești adolescenți și care se transformă în oamenii pe care-i admir mai târziu.

 

De cât timp sunteți în sistemul de învățământ? Care este frumoasa poveste a escapadei dvs. academice?

În 2000 eram educatoare, în 2001 profesor suplinitor de limba și literatura română, iar în 2002 m-am titularizat prin concursul național, cum se spune, am intrat pe ușa din față, în liceul unde sunt și acum. Nu am terminat pedagogicul, ci o postliceală pedagogic, departe de casă, apoi am urmat Facultatea de Litere, și de la cei mici am trecut la adolescenți. Însă, și acum pășesc cu emoție în grădiniță, când sunt invitată să lucrez cu preșcolarii. Îmi aduc aminte, cu drag, că atunci când eram copilă, îi puneam pe copiii din fața blocului să învețe poezii. Poate intuitiv, mă vedeam profesoară peste ani. Știu că la întâlnirea de 10 ani, când am terminat liceul, doamna dirigintă ne-a adus scrisorile pe care le-am scris în ultima oră de dirigenție, și am zâmbit. Am scris „Vreau să fiu profesor, dar nu orice fel de profesor, ci unul bun!” Am ajuns profesor, nu știu dacă și unul bun! În viață totul e relativ, până și sintagma ”profesor bun”, depinde pe cine întrebi, pe cineva pe care ai supărat sau pe care ai bucurat.

 

Pe ce considerente și valori se bazează relația cu elevii?

Când îi privesc prima dată pe adolescenți mă gândesc la ce pot deveni ei peste patru, zece ani și cum aș vrea să vorbească atunci cu mine. Înțeleg că nu toți sunt pasionați de literatură, dar îmi doresc să le placă ora de română și să găsească răspuns la întrebările lor în ceea ce citim, în proiectele pe care le facem împreună, în discuțiile purtate în timpul orei sau în afara ei (activitățile extracurriculare). Respectul, sinceritatea, consecvența mă caracterizează în relația cu ei. Nu vreau să fiu alta în fața lor decât T.C., Diri, care se străduiește să-i învețe să facă bine, care-i respectă încearcă și își ține promisiunile de fiecare dată. Uneori nu-mi reușesc toate, dar recunosc acest lucru și o iau de la capăt.

 

 

Și noi, adulții, învățăm de la copii la rândul nostru. Ce v-ați însușit de la ei?

Cred că spiritul ludicul din sufletul meu l-am preluat de la ei, îmi notez câte un titlu de carte sau un film despre care vorbesc, abilitățile digitale mi le-am dezvoltat alături de ei, fur câte o idee de ținută de la adolescente, vorbesc despre un meci de tenis sau fotbal cu băieții (mă pun la curent cu ultimele rezultate), și ar mai fi multe.

 

Lista de activități e plină de concursuri, un club de lectură, excursii în țară și în afară, participări la proiecte care susțin copiii din județ și ai căror părinți au plecat la muncă în străinătate, dar și un teatru înființat. De ce un teatru, cum se desfășoară activități în cadrul lui și unde ați găsit toate resursele potrivite?

Teatrul e o pasiune și am făcut în așa fel încât locul de muncă să devină o pasiune, nu un chin. Așa că acesta nu putea lipsi, e aici, cu mine din primul an de învățământ. Trupa Masca face imediat 23 de ani și parcă a fost ieri! Multe amintiri și mulți adolescenți sunt în Masca! E o trupă de teatru atipică, e ca într-o familie, fiecare își are rolul lui, cineva e la regie tehnică, artistică, cineva e pe scenă, cineva dansează și cântă, cineva se ocupă de Finanțe, plătește impozitul la stat pe spectacol, cineva vinde bilete, cineva trage cortina, cineva cară decorul și toți acești cineva sunt adolescenții, care simt că aparțin unui grup. Nu întotdeauna suntem mulțumiți de toate spectacolele, dar ne gândim la tot ce construim împreună, la cât de mult râdem sau ne agităm, la spectatorii care vin să ne vadă și atunci mergem înainte. Financiar, ne descurcăm singuri, avem o asociație care ne ajută să vindem bilete pentru spectacol, nu e dificil, mai greu este să nu renunțăm, să vedem oportunitățile care vin cu această trupă de teatru: festivaluri, spectacole caritabile, legăm prietenii (e tare fain să vezi că participă în festivalul tău o fostă elevă, devenită profesoară, cu trupa ei de liceu), dezvoltăm abilități (creativitatea, colaborarea, gândirea critică, leadership-ul, comunicarea, etc) și uneori rezolvăm probleme de viață.

 

Cine v-a fost alături în toate proiectele pe care le-ați ticluit?

Nu e un secret că muncesc tare mult și că fără sprijinul familiei mele nu aș fi putut realiza multe, pentru că la vârsta de 22 de ani eram divorțată, în anul întâi de facultate și cu un copil de un an. Andra e cea care a înțeles cel mai bine ce fac eu și care mi-a fost inspirație, iar fratele meu a fost acolo, ori de câte ori am avut nevoie. Apoi, am avut și am mulți prieteni, care sunt în viața mea și care m-au ajutat să nu mă prăbușesc și să nu renunț. Și da, în ultimii ani, am prins aripi pentru că este și Merito în viața mea. Nu știu unde m-au găsit, de ce m-au premiat, de ce investesc atât de mult în mine (și nu doar în mine), dar a venit în momentul în care eram pe punctul de a renunța.

 

 

Cu ce gânduri veniți zilnic la catedră?

În fiecare dimineață întru în clasă cu zâmbetul pe buze, veselă, pentru că îmi place să cred că sunt unde trebuie. Nu am fost niciodată o oportunistă și dacă am renunțat la funcții efemere în educație este pentru că am considerat că încă nu e timpul meu.

 

Ce simte în suflet un profesor care este vizitat de foștii elevi?

Bucurie, o imensă bucurie. Îi strâng tare în brațe de fiecare dată când îi văd, sunt mulțumită că nu au uitat de unde au plecat și râdem, uneori cu lacrimi, pentru că ne aducem aminte de testele, proiectele de la română sau piesele de teatru cu trupa. Am foști elevi cărora le sunt prietenă, nașă, merg la nunțile lor, le sunt aproape atunci când au nevoie.

 

Dacă nu ar fi fost azi această meserie, ce se visa adolescenta Tatiana să devină?

Am cochetat cu actoria, psihologia și educația. Am ales să fiu profesor pentru că e un mixt din toate, nu? Nu am nici cel mai mic regret că sunt profesor!

 

Care este cea mai arzătoare dorință a dvs.? Dar a profesoarei Tatiana?

Îmi doresc să fiu sănătoasă ca să pot aduce zâmbetul pe buze oamenilor dragi din jurul meu. Profa Tatiana își dorește, cândva, să fie un lider într-o școală, actuala sau alta, cine știe!

 

 

Ce proiecte ticluiți în prezent?

În ultimul timp am descoperit că-mi place să lucrez și cu profesorii, nu doar să fiu „profa cu părul de foc” din clasă, așa că sunt ancorată destul de mult în tot ce înseamnă intervenții din partea Comunității Merito: webinare, cafenele, școli de vară, ateliere pentru elevi și profesori. Pentru clasele mele caut inspirație în tot ce mă înconjoară, în tot ce citesc pentru a face orele să treacă repede și îi „momesc” cu Visuri în troler, cu Povești împachetate, cu Aripi de poveste, etc.

 

Ce și-ar dori dascălul Tatiana să vadă schimbat în învățământ? De unde crezi că ar trebui să înceapă schimbarea?

Tare mult mi-aș dori să se recunoască meritele în educație, să primeze competența, să fie apreciați profesorii, să se investească în ei, pentru că dacă un profesor e fericit în sala de clasă, elevul este la fel. Când vorbim despre ….de unde să înceapă schimbarea, e ca și cum ai deschide cutia Pandorei pentru că este relativă, depinde cum te poziționezi. Dacă vrei să-ți fie veselă ziua, atunci faci tot ce poți ca elevii tăi să beneficieze de cea mai bună variantă a ta ca profesor. Însă, dacă aștepți să se schimbe de sus în jos, trec generații de elevi pe lângă tine și te blazezi, preiei formula „e bine și așa, să facă alții”. Cred că ține de alegerea fiecăruia.

 

Sunt și lucruri care nu vă plac la dvs.?

Eu sunt omul căruia nu i-a ieșit nimic „din prima”. În copilărie și adolescență am fost destul de rebelă, încăpățânată, însă creativă și dornică de a face lucrurile cât mai bine. Nu am reușit acest lucru aproape niciodată (să fac lucrurile perfect): nu am intrat la liceul dorit de părinții mei (Sanitar), nu am luat notele la bac dorite de mine, nu am intrat la facultate în primul an, am ales să fac o postliceală (pedagogic) departe de casă, m-am căsătorit foarte tânără și am eșuat, nu m-am titularizat în primul an și câte aș mai putea scrie. Însă, toate aceste mici eșecuri m-au ajutat să-mi găsesc drumul, așa că am ales filologia la liceu, apoi am terminat Literele, din prima căsătorie am o adolescentă deosebită și în al doilea an m-am titularizat într-un liceu care mi-a adus multe lucruri frumoase. Toți avem regrete în viață, dar am învățat că trebuie să merg mai departe și dacă pot, să nu mai repet greșelile. Uneori reușesc, alteori nu. Important e să nu uit cine sunt.

 

 

Care este lucrul cel mai curajos pe care l-ați înfăptuit?

Dacă vă referiți din punct de vedere profesional, a fost atunci când am plecat, cu 30 de copii, singură în Viena. În excursie i-am pus să facă un proiect la miezul nopții ca să-i țin ocupați împreună și să rămână cu ceva din această călătorie. Dacă vă referiți din punct de vedere personal, ar fi multe de spus, dar poate într-o altă „poveste” despre mine.

 

Dacă ar fi să dați o culoare perioadei din prezent, ce culoare merită? De ce?

Culoarea părului meu, nu? E în ton cu personalitatea mea…caldă, jucăușă, nuanța frunzelor de toamnă…așa ca mine!

 

 

Plină de bucurii și cu totul neobișnuită este sărbătoarea intrării Fecioarei și Maicii Domnului în templu, care îi determină pe cei de față să aducă diferite cântări de imnuri. Astăzi, cerul și pământul îl sărbătoresc și îl slăvesc pe Creator, care a ales din natura umană, această de Dumnezeu binecuvântată fiică, pentru a fi propriul său sălaș. Astăzi se pregătește sălașul tainei celei mai presus de veacuri, care urmează să se arate în viitor. Astăzi cea care s-a născut din Ioachim și Anna, după a lor făgăduință, este adusă ca un cinstit dar Aceluia, care mai târziu va primi a se naște din ea. Astăzi începutul bucuriei, adică Maica Domnului, în vârstă de trei ani, intră în templu, iar fecioarele o conduc, în mâini ținând cu lămpi. Astăzi, abolirea blestemului sterpăciunea este condusă, ca un dar, către Sfânta Sfintelor. Astăzi conținutul predicilor profeților este adus la adăpost de către marele preot și profet Zaharia. Acolo unde el intra cu evlavie o singură dată pe an, Fecioara are să rămână zi și noapte, continuu.

Cine nu se va minuna de evenimentul miraculos? Cine nu va fi surprins de minunea aceasta neobișnuită? Cine nu ar fi surprins să o vadă pe Maria, Preacurata, inaccesibilă preoților, rămânând în sanctuar? Acesta este începutul unirii cu noi. Acesta este modelul unirii îngerilor cu oamenii. Aceasta este replica propriei noastre restaurări. Aceasta este schimbarea vieții noastre care, după neascultarea în paradis, s-a umplut de spini. Aceasta este schimbarea deciziei de demult, cunoscută prin cuvintele „blestemat este pământul în lucrările tale, spini și ciulini îți va ridica” și „în sudoarea feței tale vei mânca pâinea ta”. Aceasta este răscumpărarea de „voi înmulți mereu necazurile tale” și „în dureri vei naște copii”.

Această sărbătoare întru totul cinstită și luminată să o cinstim noi, credincioșii, cea care luminează cu lumină dumnezeiască și sufletească, cea care strălucește cu raze ascunse și a învățat (pe credincioși- n.trad.) cu cunoștința adevăratei Treimi a unei singure Dumnezeiri, atotputernicia Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh.

Din moment ce am vorbit pe scurt despre temele de mai sus și la un moment potrivit, ne vom referi, atât cât ne va fi cu putință, despre Intrarea Fecioarei în templu și împlinirea legii. Pentru aceasta, care este mai presus de toți sfinții, locaș curat al Cuvântului, floare a fecioriei, chivot al sfințeniei, muntele cel sfânt, cortul ce l-a încăput pe Dumnezeu, rugul cel nears, carul înflăcărat al lui Dumnezeu, porumbelul cel fără de pată, locul neîngrădit care l-a cuprins pe Cuvântul, norul de Dumnezeu luminat, împărăteasa cea împodobită, care descinde din sămânța lui David, pregătită a fi locaș al Creatorului și Dumnezeu.

Ioachim era (om-n.trad.) înstărit și drept între cele douăsprezece seminții ale lui Israel și și-a oferit ale sale daruri lui Dumnezeu. Fiindcă nu avea copii și era sterp, preoții templului Domnului nu îl primeau (în adunare – n.trad.), zicând: „Nu îți este permis să aduci aceste ofrande lui Dumnezeu, fiindcă între israeliți, tu nu ai avut urmași”. A coborât, astfel, din templu, întristat și plin de jale. Urcându-se pe munte, singur înfățișându-se înaintea lui Dumnezeu, s-a rugat cu inima zdrobită și cu sufletul întristat, zicând cu glas înalt: „Tu, Doamne, Cel ce cunoști adâncurile inimii, Făcătorul tuturor celor văzute și nevăzute, Cel ce te întinzi de la o margine a orizontului până în cealaltă, în cer, asemenea unui cort de piele. Tu, care ai poruncit soarelui să lumineze ziua și lunii și stelelor, noaptea. Tu, care ai poruncit norilor să dea ploaie și îndreptezi bătaia vânturilor. Tu, care ai legat marea cu nisip și ai umplut-o de tot felul de pești și pămânntul cu cai, fiare și păsări, pe care le hrănești după a Ta voie și poruncă. Tu, care faci să crească iarba pe pământ și înfrumusețezi fiecare copac într-un mod deosebit, auzi-mi, Milostive, și dăruiește-mi mie copil, da-mi moștenitor, ca să tacă buzele înșelătoare care acuză pe cel drept și cu mândrie îl umilesc pe el”.

Așa a fost rugăciunea celui drept; acestea au fost rugămințile strămoșului; acestea au fost gemetele sufletului necăjit al lui Ioachim.

Iar Ana ce a făcut? Pentru că merită să ne amintim și ale ei cuvinte. A trăit în armonie cu soțul ei de la o vârstă fragedă și, ajungând la bătrânețe, a rămas stearpă de-a lungul anilor. Și toată lumea știa că este fără de urmaș. Așadar, văzând plecarea soțului ei în munte, fiindcă iubea liniștea, în grădinna ei,cu rugăciuni stăruitoare striga la Făcătorul și Creatorul, zicând:„ O, Doamne al Puterilor, cel ce șezi pe Heruvimi și ești slăvit de Serafimi; Cel ce te înconjori cu mulțime nenumărată de îngeri, care te slăvesc și Ți se închină! Tu, cel ce l-ai plăsmuit pe Adam cu a Ta mână, i-ai dat viață prin a Ta poruncă și din a sa coastă ai făcut femeia; prin a Ta hotărâre înțeleaptă i-ai dat lui ajutor potrivit lui, unindu-i pe cei doi într-unul singur, zicând „se uneesc cei doi într-un singur trup”. Tu, care i-ai dat lui Avraam, slujitorul și patriarhul Tău, fiu pe Isaac, deși acesta era înaintat în vârstă, iar Sara era stearpă, l-ai făcut tată a multe neamuri. Tu care ai dat celei ce poartă același nume cu mine și compatrioatei mele, Ana, pe copilul cel sfânt și întru totul deosebit, Samuel, darul Tău, drept răspuns al rugăciunii și al biruinței împotriva minciunii și a urii. Caută, Preaînalte, din ceruri, din sfintele Tale locașuri și învrednicește-mă a deveni mamă; alungă durerea sterpăciunii și dezleagă legăturile lipsei mele de prunci, pentru ca ceea ce se va naște să fie rob al tău, bărbat sau femeia, să îl aduc în dar, drept tămâie bine-mirositoare, drept jertfă curată și de mult preț, drept aducere-înainte mult-cinstită, drept locuință dumnezeiască, ca un miel întâi-născut, ca un nou Isaac.

Pe când cei doi se rugau, arătatu-li-sa Înger al Domnului, aducător al veștii îmbucurătoare a nașterii Fecioarei, zicând: „A auzit cel Preaînalt rugăciunea voastră și în scurt timp vei avea o fiică, pe care o vor ferici toate neamurile, aleasă a fi locaș al lui Dumnezeu”. Când Ioachim a auziit vestea cea bună, a coborât din munte cu inima plină de bucurie și fericire. În mod neașteptat, pântecele sterp al Anei a devenit roditor. Iar după ce au trecut nouă luni, a născut pe Pururea-Preacurată Fecioară și Maică a Domnului, Maria, care a devenit șansa mântuirii lumii.

Când vestea îngerului s-a împlinit și s-a născut curata și de Dumnezeu trimisa copilă, din drepții Ioachim și Ana, aceștia și-au împlinit promisiunile lor. A fost văzută atunci Ana cea evlavioasă, cu mare bucurie, spunând Fecioarei: „Cine se aștepta, fiica mea, ca din mine să se nască cea care va fi fericită de toate neamurile? Cine, văzându-te în ale mele brațe, nu-L va slăvi pe Cel care m-a mântuit de sterpăciune și de lipsa de copii? Cine, văzând piept cel până acum uscat, dând lapte, nu-L va lăuda pe Cel ce a făcut să curgă apă din stâncă pentru poporul cel însetat? Dar vino, fiica mea, să mergem la Cel ce mi te-a dăruit; vino, stâlp al vieții celei veșnice; vino, odaie feciorească a Cuvântului, la templul Domnului. Treci în bucuria Domnului, tu cea care ești bucuria și împlinirea lumii. Gustă din a Sa bunătate, pe care, peste puțină vreme, o vei naște drept om. Fericită sunt, căci am devenit mama unei astfel de fiice. Bucurați-vă cu mine, toate semințiile lui Israel, căci după sterpăciunne, am devenit mama acesteia ce va fi maica Celui Preaînalt. Începeți, fecioarelor, purtând făclii, și mergeți înaintea Fecioarei celei de Dumnezeu trimise; lăudati-o, cântați psalmi în însoțirea chitarei, aduceți-i acesteia cântări duhovnniicești; lăudați-o în cântările psalterionului (instrument muzical străvechi cu coarde -n. trad.) cu zece coarde. Părintele David a lăudat-o pe fiica ce vine din a sa seminție, strigând cu voce înaltă cuvinte mari, zicând: „Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău. Că a poftit Împăratul frumuseţea ta”.

Acestea și multe altele asemănătoarea a spus Ana, cea plină de har, cu bucurie, către comoara cea de mult preț a Treimii, conducându-o pe Fecioara de trei ani și Maica Dumnezeului la templul Domnului, și, împreună cu Ioachim, cântând ode de mulțumire, după ce a adunat o mulțime de fecioare ținând lumânări, a ajuns la Sfânta Sfintelor. Acolo, ambii părinți l-au invitat cu bucurie și veselie pe Zaharia, proorocul, preotul, rudă și slujitor al Vechiului Testament, spunând: „Primește pe cea curată, pe cea neîntinată, primește, slujitorule, pe mireasa cea întru totul curată a Cuvântului; primește, proorocule, pe vasul luminii celei neînserate; primește, dreptule, pe carul de foc al Celui Preaînalt; primește, cel ce ești fără de pată, pe vița de vie cea frumoasă, care va aduce rod al vieții veșnice. Trece-o pe aceasta în străfundurile templului Domnului. Adu-o pe aceasta drept jertfă în locul sfințeniei, pe care l-a făcut Domnul drept locuință a Sa. Condu-o în cele mai adânci (părți ale templului – n. trad.) pe cea care se grăbește a primi în pântecele său pe Cel nevăzut. Fericește-o pe aceasta va fi motiv de bucurie pentru toți oamenii. Laud-o pe cea care s-a arătat carte de Dumnezeu scrisă a măreților Sale lucrări. Ia în mâinile tale pe aceasta, care ne-a eliberat de blestemul strămoașei Eva. Adu-i cântări de bucurie, celei ce ne-a unit prin dragostea ei cu Dumnezeu și a desființat vrăjmășia diavolului prin Cel ce l-a născut. Îmbrățișeaz-o pe cea care ne-a smuls din brațele diavolului. Proorocește despre ea, care a împlinit cuvintele proorocilor și făgăduința lui Dumnezeu către Oameni. Pe aceasta, care este masa pâinii Dumnezeiești, vinul dătător de bucurie, hrana care se dă gratuit, porumbelul cel nevinovat, cerul cel însuflețit, maica cea mult lăudată, lampa cea mult luminată, mireasa cea mult cântată, maica cea prealăudată, măslinul cel de Dumnezeu udat, cortul cel sfânt, bucuria lui Dumnnezeu, comoară mult lăudată, norul ploii dumnnezeiești, cetate cinstită, văl al cunoașterii, lampă de Dumnezeu făcută, scara prin care a coborât Creatorul și s-a arătat oamenilor, vasul bunătății, izvorul bunătăților, bogăția cea veșnică, pe Născătoarea de Dumnnezeu cea mult cântată și slăvită.

Pe această să o conduci în Sfânta Sfintelor, să o oferi Împăratului ca dar de mult preț. Pe aceasta să o lauzi ca împărăteasă a creației, îmbrac-o drept un palat al Împăratului, laud-o drept păzitoarea stăruitoare a tuturor fecioarelor. Așeaz-o pe ea în templul cel făcut de mână pe cea care a devenit templu viu al Cuvântului Creator al tuturor.

Cuvânt al Sfântului Ierarh Tarasie, Patriarhul Constantinopolului, la Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică – partea II

 

Traducere

 

În ianuarie 1897 se năștea Ana Aslan, cea care avea să descopere secretul tinereții. Medic specialist în gerontologie, inventatoare Gerovital H3, Ana Aslan a determinat numeroase celebrități să vină, în perioada comunismului, la București pentru a obține tinerețe fără bătrânețe. Nume sonore precum Salvator Dali, Charles de Gaulle sau John F. Kennedy se numără printre clienții săi.

 

Începuturi

Mezina unei familii de intelectuali brăileni, în timp, averea familiei s-a diminuat, din cauza pasiunii tatălui său pentru jocurile de cărți. În ciuda acestui viciu, educația celor patru copii a reprezentat în permanență o prioritate pentru familia Aslan. În timp ce Bombonel și Sergiu, frații Anei, au devenit ingineri chimiști, sora mai mare, Angela, era deosebit de talentată la pictură.

 

 

Momentul în care tatăl său de stinge din viață după o grea suferință în 1910, când Ana avea doar 13 ani, o marchează profund pe aceasta. Ulterior, acesta a fost unul dintre motivele care au determinat-o să studieze gerontologia, alături de interesul pentru a înțelege bătrânețea, dar și ambiția de a găsi secretul tinereții. La scurt timp după moarte tatălui, familia se mută la București, unde Ana își continuă studiile la Școala Centrală.

Deși inițial și-a dorit să devină pilot, din admirație pentru zborurile lui Aurel Vlaicu, după ce a studiat anatomia în clasa a VIII-a a decis că vrea să devină medic, meserie considerată nepotrivită la acea perioadă pentru o femeie. Familia acesteia s-a împotrivit. Ana, în schimb, a refuzat să mănânce trei zile, în semn de protest, dar și pentru a-și demonstra determinarea de a-și urma visul. Începe, așadar, studiile la Facultatea de Medicină din cadrul Universității din București în 1915, finalizându-le în 1922.

Pe perioada studiilor, lucrează în spitale, pentru a se putea întreține. Mobilizată ca studentă la Iași, în timpul Primului Război Mondial, Ana Aslan a îngrijit bolnavii din spitalele militare din secțiile boli contagioase și, ulterior, lucrează în Secția de chirurgie, avându-l mentor pe Toma Ionescu, întemeietorul școlii de chirurgie din România. Revine în București în 1919, unde lucrează cu prof. Gheorghe Marinescu, fondatorul școlii românești de neurologie.

Rezultatul obținut la examenul de medic intern o clasează pe prima poziție din lista de 32 de concurenți. După absolvirea facultății, Ana Aslan devine preparator la Clinica II din București, condusă de Daniel Danielopolu. Sub îndrumarea acestuia, finalizează lucrarea de doctorat cu titlul Cercetări asupra inervației vasomotoare, la om.

În anii ce au urmat, Ana Aslan activează în cadrul Spitalului Filantropia, la Institutul Clinico-Medical al Facultății de Medicină din București și la Spitalul CFR. Timp de 4 ani, în perioada 1945-1949, este profesor la Clinica Medicală din Timișoara – istoria o clasează drept prima femeia cardiolog și profesor de clinică medicală.

 

Primele rezultate

Primele rezultate care i-au dat curaj au fost obținute la Timișoara, când, în aprilie 1949, din postura de profesor de clinică medicală a tratat un student la medicină care avea artroză acută și avea dureri de mai bine de trei săptămâni.

 

„Foloseam deja procaină, a cărei acţiune vasodilatatoare şi de reglare a sistemului nervos vegetativ fusese descrisă de Claude Leriche, în afecţiunile circulaţiei periferice şi în arterite. Posibilitatea de a o utiliza în afecţiunile reumatice mă obseda de multă vreme. I-am cerut permisiunea tânărului de a-i administra 10 cc soluţie procaină 1% în artera femurală. După câteva minute, bolnavul a putut îndoi piciorul. Am continuat să-i administrez procaină; după câteva zile a putut părăsi spitalul”.

Ana Aslan

 

Rezultatele obținute au determinat-o pe Ana Aslan să demareze cercetările sale. Se întoarce la București unde prezintă rezultatele unui alt mentor, reputatul endocrinolog C.I. Parhon, care vede în Ana Aslan potențialul de cercetător. Ulterior, Ana renunță la carierea universitară și se concentrează pe continuare cercetărilor într-un cămin de bătrâni.

În ianuarie 1952 este creat primul institut de geriatrie din lume, condus inițial de C.I. Parhon, iar ulterior, din 1958 până la moartea sa, de Ana Aslan.

În cadrul unei întâlniri ținute la Academia Română, C.I. Parhon a semnalat diferența între vârsta biologică și vârsta cronologică. Ana Aslan a continuat, cu hotărâre, opera lui Parhon, demonstrând că este posibil ca o persoană în vârstă să aibă o viață sănătoasă și activă.

Astfel, în 1958, în cadrul institutului de geriatrie, a fost înființată secția de gerontologie socială, care avea un scop foarte bine definit: studierea bătrâneții din punct de vedere medical, social, economic, psihologic și demografic, cu obiectivul de a fundamenta o politică socială în favoarea vârstnicilor.

 

 

Secretul tinereții

În mai 1951, un grup de 14 bătrâni cu afecțiuni reumatice precum artroze, artrite și poliartrite reumatoide și 7 voluntari au devenit grupul de cercetare pe care Ana Aslan îl studia. Acestora li s-a administrat un tratament injectabil cu procaină. Rezultatele au fost grozave: pe lângă efectele benefice în tratarea bolilor reumatice, procaina a îmbunătățit de asemenea și starea generală și memoria bătrânilor. Ana Aslan s-a supus tratamentului la rândul său, pentru a cunoaște și înțelege efectele acestuia.

Rezultatele cercetării au fost prezentate într-un studiu semnat de Ana Aslan și C.I. Parhon, publicat de Academia Română în 1955. Acestea au fost detaliate inclusiv în cadrul unor congrese internaționale, însă au fost întâmpinate cu rezerve, din cauza faptului că erau obținute de o femeie dintr-o țară de est. Cu toate acestea, specialiștii care au testat medicamentul, au confirmat concluziile cercetării.

După ce tratementul a fost testat pe 7.600 de pacienți, Ministerul Sănătății a omologat Gerovital H3 în 1957, medicamentul care avea puterea de a întârzia procesul de îmbătrânire. Industria farmaceutică a primit aprobarea de a-l produce în masă sub formă de fiole, urmând ca din 1962 să poată fi produs sub formă de drajeuri, cremă terapeutică și loțune capilară. În următoarele trei decenii, tratamentul a fost brevetat în peste 30 de țări, devenind cunoscut în întreaga lume.

În 1960 Ana Aslan începe cercetările pentru un nou produs eutrofic, care, pe lângă procaină, conținea și un factor activator și antiaterogen, produs folosit pentru îmbunătățirea sistemului nervos și cardiovascular. Obține în 1980 brevetul de inventator pentru Aslavital alături de I. Polovrăgeanu.

Gerovital H3 și Aslavital sunt mărci înregistrate, fiind garantate cu marca olografă a Anei Aslan. Peste 154 de țări au înregistrat cele două branduri, fapt ce subliniază succesul acestora.

 

 

În căutarea tinereții  

Statisticile arată că în perioada 1975-1989 aproximativ 5-10% dintre turiști veneau în țară pentru tratamentul cu Gerovital. Personalități de pe tot globul se numără printre cei tratați: Salvator Dali, Charlie Chaplin, Indira Gandhi, Charles de Gaulle, Mao Zedong și mulți alții.

De-a lungul vieții, Ana Aslan a ținut conferințe în 57 de țări și a primit 81 de premii, titluri și distincții.

 

La 20 mai 1988, la 91 de ani, Ana Aslan s-a stins din viață la spitalul Elias. Nu a avut moștenitori, astfel că toate bunurile sale au intrat în patrimoniul statului. Din 5 august 1988, 145 de piese din metale prețioase – disctincții, bijuterii și alte piese de artă decorativă, au fost păstrate de Banca Națională a României, bunuri pe care, în 1991, banca le-a achiziționat.

 

Sursă: BNR

Sursă foto: Facebook Institutul național de geriatrie si gerontologie Ana Aslan, BNR, Wikipedia

 

 

23 noiembrie 2022 – 8 ianuarie 2023, Sala Noua Galerie

Muzeul Naţional al Ţăranului Român

 

Muzeul Naţional al Ţăranului Român vă aşteaptă miercuri, 23 noiembrie 2022, de la ora 19.00, la Sala Noua Galerie, la expoziţia Ghizunariu.

 

Cobzarii din mediul tradițional românesc au rămas extrem de puțini. Generația vârstnică a lăutarilor a fost „depășită” de apariția acordeonului, acum un „clasic” și el, „depășit” la rândul său de instrumentele moderne electronice cu claviaturi. Din cobză a mai rămas aproape doar un style, un sunet construit digital, stocat în memoria unui sintetizator-aranjor, instrumentul real fiind prezent mult mai rar în muzicile satului contemporan.

 

Cât despre Ghizunariu, el a fost un constructor de cobze, poreclit astfel din motive necunoscute. Figura sa a rămas vie mai mult prin poveștile celor care i-au fost vecini sau clienți. Prezent în expoziție, „Ghizunariu” devine un personaj multiplu – în el se topesc imaginile altor lăutari și constructori de instrumente, reali și fictivi.

 

Concept curatorial: Sașa-Liviu Stoianovici

Expoziția se poate vizita la Sala Noua Galerie, până în 8 ianuarie 2023, de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00.

 

Eveniment

 

Interpreţi – Alina Bottez, Amalia Lazarciuc, Andrei Miclea
La pian – Ieronim Buga
În program – creații ale compozitorilor Wolfgang Amadeus Mozart, Vincenzo Bellini, Serghei Rahmaninov, Georges Bizet, Modest Musorgski, Giacomo Puccini, Tiberiu Brediceanu, Pascal Bentoiu, Felicia Donceanu
Credit foto: Daniel-Paul Ciobanu

Oana Jipa este o tânără actriță, cu aspirații mari, care promite mult și multe. Se hrănește cu ceea ce face și se menține vie datorită meseriei pe care a cuprins-o în viața sa. Se mândrește că mai demult, în liceu, a făcut parte din trupa de teatru, acolo unde a fost selectată în urma audițiilor la insistențele mari pe care le făcuse mama sa. Din acele vremuri a realizat ce face arta din om, cât sens îi dă și cât o întregește.

Numele său a fost legat până acum de câteva spectacole pe care le-a jucat pe scenele teatrelor independente și anume Unteatru, Centrul Educațional Replika, teatrul Metropolis. La momentul la care răspunde la acest interviu se află la Sfântu Gheorghe, acolo unde repetă la un viitor spectacol cu trupa de la teatrul Andrei Mureșanu, fiind pentru prima oară parte dintr-un teatru de stat. Să o cunoaștem!

 

 

Ce se visa fetița Oana când era mică? Prin exercițiul imaginației, în ce rol te puneai cel mai des?

Aveam, ca orice copil cred, foarte multe roluri între care jonglam. De exemplu, nu exista film după vizionarea căruia să nu mă identific cu personajul feminin și să continui povestea în intimitatea camerei și imaginației mele. Dintre toate rolurile însă, cel mai mult mă fascina rolul de mamă pe care îl preluam cu foarte multă seriozitate față de jucăriile mele. De fapt, mă fascina mama mea care mă fascinează și astăzi și care reușește mereu să facă imposibilul în timp record cu dragoste și blândețe. Cred că îmi dădeam seama de atunci că e o muncă grea, probabil îmi imaginam că e nevoie de mult antrenament. M-am bucurat că a existat în cariera mea și un prilej de a explora relația mea cu mama mea printr-un spectacol. Un copil pe un litru de benzină (r. Irisz Kovacs, Reactor de Creație și Experiment, Cluj-Napoca), unde tema maternității e foarte prezentă și prezintă fascinația mea reală dar și groaza față de maternitate, un lucru pe care se pare că îl contemplu din copilărie.

 

Care sunt amintirile cele mai dragi din vremea copilăriei?

Drumurile la munte cu mașina pe vremea când nu recunoșteam împrejurările, nu puteam estima cât va dura până ajungem la destinație. Îmi dau seama retrospectiv că erau momentele mele de autocunoaștere, când, de la primul brad pe care îl vedeam, mintea mea intra într-un proces foarte deosebit (mi se pare mie acum) – tăceam mâlc, mă uitam pe geam și mă gândeam la oamenii de dinaintea mea, la noroc, la cum va fi dragostea etc. Am multe amintiri dragi cu părinții mei, cu fratele meu, dar dintr-o zgârcenie sufletească nu-mi priește să le știu povestite. Iar față de aceste momente de autocunoaștere am mare compasiune, când mă gândesc că mi se părea că știu atât de puțin și din multe puncte de vedere știam atât de multe.

 

Despre tine ca adolescentă, ce-mi poți spune? În jurul căror crezuri ai guvernat având în vedere că mediul familial, școlar, social și-au pus amprenta pe tine?

Până recent nu mă consideram departe de cum eram când eram adolescentă, însă, cu oarecare invidie, mi-am dat seama că am depășit etapa când am cunoscut adolescenții din trupa Brightside Drama la ID Fest, Bacău. I-am cunoscut cu ocazia atelierelor unde am fost unul din trainerii lor și ascultându-i simțeam un dor imens, dar și împăcare și entuziasm pentru ce urmează în viața de adult. Adolescența mea a fost foarte mișto. Am învățat într-un liceu super deschis și anume Colegiul Național Bilingv George Coșbuc, unde am făcut parte și din trupa de teatru a liceului, momentul T0 cum s-ar spune din ce urma să fie cariera mea. Atunci mi-am cunoscut prietenii care îmi sunt prieteni și astăzi aproape un deceniu mai târziu (cam cum sună asta?). Am fost o adolescentă liberă, cu părinți relaxați care nu erau la primul contact cu acest fenomen (mersi, frate-miu, tu ai dus greul!), care stătea mult cu prietenii, dar și mult singură, să afle ce îi place. Nu am avut o adolescență prea nebună, nu m-a atras acel tip de pericol niciodată. Îmi plăcea mult să citesc, să fumez, să mă uit la filme cool (filme de artă, erau filme de artă dar erau cool, și mai ales era cool să zici că le-ai văzut), să ascult muzică, să fac poze, să flirtez, aveam mare grijă cum mă îmbrăcam și îmi plăcea adrenalina din primele dăți când chiuleam. În rest, repetam cu trupa de teatru, mergeam singuri în festivaluri, ne super îndrăgosteam, făceam filme. Mă simțeam liberă, autonomă și simțeam că mi se întâmplă ceva foarte special, de atunci tot simt asta.

 

 

Când ai aflat despre tine că vrei să îmbrățișezi actoria în viața ta și să nu-i mai dai drumul?

Cum am zis mai sus, în liceu am făcut parte din trupa de teatru a liceului, unde am fost selectată în urma audițiilor la care mama mea a făcut mari insistențe să mă duc. Nu-mi doream neapărat, eu voiam la clubul de dezbateri, mi se păreau mult mai cool cei de acolo dar pentru că mama își dorea, am zis să încerc. N-a fost dragoste din prima, nici de prima oară când am repetat, nici de prima oară când am urcat pe scenă, însă a fost o dragoste care s-a consolidat fără să-mi dau seama și care devenise mare parte din personalitatea mea. Când am terminat liceul mi se părea evident și nu numai mie, și familiei mele și profesorilor mei că ăsta e drumul.

 

Este actoria lucrul cel mai curajos pe care l-ai înfăptuit sau cum privești tu această meserie?

Nu mă consider foarte curajoasă. Mi-e frică de multe lucruri, dar am și o ambiție nelimitată de a nu fi rezumată la fricile mele. Sunt zile când câștigă frica garantat dar și multe zile când nu, și alea sunt zilele când mă simt ca un brav soldat în viața mea. La teatru e diferit pentru că teatrul e locul în care mă simt în siguranță și în care am acel curaj de a face ce nu am curaj să fac in viața mea. Știu că multă lume spune asta dar așa este și pentru mine. Teatrul mă ajută să devin din ce în ce mai curajoasă și mă ajută în primul rând să aflu ce se întâmplă cu mine. E instrumentul meu cel mai fidel prin care aflu ce mi se întâmplă și prin care verific dacă ce a trecut a trecut cu adevărat. Tot ce facem pe scenă vorbește mult despre noi, și de multe ori, sub umbra acestor personaje reușim să aflăm lucruri plăcute dar și mai puțin plăcute despre noi. De aceea este o muncă care necesită mult curaj.

 

Care este frumoasa poveste a escapadei tale academice?

Am fost o studentă foarte nerăbdătoare, mai ales cu mine însămi, nu puteam accepta faptul că această meserie are nevoie de timp, că la actori cărămizile se pun azi una, și zidul se clădește după muuuult timp. Iar ca să duc metafora până la capăt, când în anul doi simțeam că mă plouă-n cap, eu plângeam că nu e zidul gata. Facultatea a fost totodată perioada care m-a pus față în față cu părerea mea despre mine, cu neîncrederea cu care ne luptăm mulți dintre noi în această meserie. Îmi rămân în minte repetițiile până la două, trei, patru dimineața cu studenții de la regie, discuțiile aprinse despre teatru de la terasa de lângă școală care ne era și casă și masă și discotecă și bibliotecă, drumurile cu mașina la festivaluri și premiere eveniment, examenele reușite și mai ales cele nereușite. Nu m-am simțit nicio secundă cu adevărat pregătită pentru meserie, dar am avut noroc să încep să joc odată ce am intrat la master, lucru care mi-a făcut tranziția de la studentă la actriță mai ușor de asimilat.

 

Mai simte emoții Oana când urcă pe scenă?

Da. Negreșit. Deși emoțiile se transformă, mereu pot fi generatoare de bine sau de mai rău, pentru mine emoțiile sunt o forță care mă mobilizează și nu mă lasă să mă odihnesc până nu știu că ce am de făcut e pe drumul bun. Înainte să înceapă spectacolul am emoții foarte mari și mereu mă întreb dacă o să mă ajute sau o să mă inhibe. E un pariu care mă ține foarte concentrate la ce am de făcut.

 

De care teatru este în prezent numele tău legat?

La momentul la care răspund la acest interviu sunt abia mutată de câteva zile la Sfântu Gheorghe unde repet la un viitor spectacol cu super trupa de la teatrul Andrei Mureșanu. E pentru prima oară când mă aflu într-un teatru de stat și când repet cu o trupă (și ce trupă!). De casă (București) mă leagă câteva spectacole pe care de abia aștept să mă întorc să le joc la Unteatru, Centrul Educațional Replika, teatrul Metropolis.

 

Care a fost rolul care te-a onorat cel mai mult?

Nu aș ști să aleg. Nu am o experiență prea vastă și îmi dau seama că fiecare rol de până acum fost foarte important în felul lui. Poate că rolul din Efecte secundare, Connie, a fost cel care m-a ajutat cel mai mult prin faptul că mi-a oferit vizibilitatea necesară unui tânăr debutant pentru a porni la drum.

 

Pe unde te-ai plimbat prin țară prin intermediul acestei forme de artă?

M-am plimbat destul de mult până acum fie prin intermediul spectacolelor sau al festivalurilor de teatru unde am participat sau unde am fost doar spectator. Cât despre spectacole: ,,Un copil pe un litru de benzină” (r. Irisz Kovacs) este o producție Reactor Cluj-Napoca, un spectacol rezultat în cadrul unei rezidențe de creație Fresh Start, iar Family escape room (r. Iulia Grigoriu) este un spectacol creat special pentru spațiul expozițional al Fundației culturale Ilfoveanu-Badea din Pitești. M-am bucurat mult să lucrez în astfel de spații și să văd cum e și mai departe de casă.

 

 

Au fost voci apropiate care ți-au spus să nu te orientezi spre actorie? Dacă da, cum le-ai depășit?

Nu am pățit asta, sau poate nu au ajuns la mine acele vorbe. Cred totuși că cea mai puternică voce este cea a criticului interior pe care eu una o aud destul de des și care periodic îmi reamintește de competiția din mediul ăsta, că nu există fizic timp de pierdut și de cât de efemer e orice fel de succes.

 

Cine este Oana dincolo de hainele personajelor pe care le joacă?

Nu aș ști să zic clar. Mă întrepătrund cu meseria mea, nu cred că pot face abstracție de ea atunci când vorbesc despre mine. Am 24 de ani, anul acesta a fost prima toamnă în care nu am început un nou an școlar/ academic, și lucrul ăsta m-a făcut puțin confuză. Încerc să mă responsabilizez, să învăț să trăiesc cât mai bine pe propriile picioare. Altfel, îmi place mult și să am timp liber în care să pot să mă bucur de hobbyurile mele. Cred că e foarte important ca adult să deprinzi anumite hobbyuri. În adolescență teatrul era hobbyul meu dar acum, pentru a mă menține inspirată am nevoie să evadez din teatru și din părerile și dorințele mele despre el.

 

Sunt oameni care își pun amprenta pe noi și care ne motivează în cariera aleasă. Pe cine poți aminti tu?

Sunt o adevărată culegătoare când vine vorba de a fura experiență. Sunt foarte mulți oameni de la care am învățat fie mult fie puțin, nimeni care a trecut pe lângă mine nu m-a lăsat indiferentă. Poate de la unii oameni am învățat cum să nu fac anumite lucruri pentru că nu mi se potrivesc mie, de la alții am preluat anumite păreri, tabuuri, sfaturi. Când ești actor nu lași nimic neutilizat, viața e materialul brut cu care lucrezi. Nu îmi vine să dau nume pentru că să dau un nume ar însemna să exclud alte nume. Cred că motivație e ascunsă în orice și în oricine, depinde de cum o descoperi. Găsesc motivație în colegii mei, în actori din alte generații, în tineri care fac și ei teatru in liceu. Nu pot da tot creditul unui singur nume.

 

 

Care este dorința ta cea mai arzătoare legată de actorie?

Îmi doresc foarte mult să existe mai multe oportunități pentru tinerii absolvenți, cred că puținele programe care există nu sunt neapărat în legătura directă cu nevoile tinerilor artiști și acest lucru lucrează deficitar în favoarea lor. Această competiție atât de strânsă dată de numărul mare de absolvenți dar și de numărul extrem de mic de context de lucru sau gale, competiții, nu alimentează motivația și nu ajută actorii tineri să se dezvolte în zonele în care poate ar fi cel mai potriviți. Asta ar fi o dorință de-a mea pentru viitoare generații. Pentru mine, eu îmi doresc să îmi găsesc motivații noi cu fiecare proiect, să mă pot întreține din această meserie, nu vreau ca ea să devină un compromis pentru viața mea. Îmi doresc cel mai mult să am mereu energia să caut inspirație, să nu devin leneșă. De lene mi-e cel mai frică când vine vorba de meserie. Sigur că am și câțiva artiști pe care îi urmăresc și cu care de abia aștept să lucrez dar asta va rămâne secret.

 

Teatrul, scena, arta, toate acestea ți-au adus numai bucurii sufletești?

Mai important decât bucurii, teatrul mi-a oferit un sens. De când mi-am ales această meserie totul din viața mea s-a subordonat teatrului, acest lucru m-a făcut să trăiesc atent atât la mine cât și la lumea din jurul meu și să mă folosesc de viață ca de unealta cea mai de preț în creația mea. Bucuriile cele mai mari sunt atunci când reușești într-un spectacol să ții valul acela de energie și să fii pe aceeași undă, nici sub, nici peste. E ceva ce se întâmplă la acea frecvență ce te încarcă pentru mult timp de atunci înainte.

 

Poartă Oana în suflet vreo tristețe?

Nu. Sunt într-un moment al vieții mele pe care l-am visat mult.

 

 

-Cum???? Nu mai mergem la teatru? De ce? De ce s-a amânat spectacolul??? Nu vreau!!! – țipă Cristina.

-De ce???? De ce vine Maria peste o oră la mine? De ce întârzie? Dar eu nu vreau, vreau acuuuum! – se prăbușește Angi.

-De ce nu îmi iei Lego-ul acum? Vreau acum! Nu, nu îl punem pe lista de priorități, nu vreau să aștept! – vociferează Ionuț.

-Nu vreau să aștept!

-Nu vreau peste o oră!

-Nu vreau să ne mai gândim!

 

Situațiile mai puțin grozave din viața copiilor

Este foarte important să îi învățăm pe copii să facă față situațiilor mai puțin grozave din viața lor: să facă față unui refuz, să facă față unei amânări, unei respingeri, să facă față unei situații care îi defavorizează, care îi frustrează.

Ne dorim să oferim copiilor aproape orice (orice noi nu am avut, nu-i așa?) și această ,,cultură a cornului abundenței” împiedică în copiii noștri creionarea recunoștinței, acceptarea lui ,,nu”, apariția schimbării fără o cădere emoțională.

 

Cornul abundenței

Fiii și fiicele noastre au mai mult din orice: mai multe jucării, mai multe (o abundență de) activități, o grămadă de opțiuni, prezența noastră, a părinților, a adulților responsabili, implicarea noastră vie.

Copiii nu se mai luptă pentru a obține lucruri și nu își mai pun mintea la contribuție pentru a primi ce își doresc.

Pare că au căpătat o fragilitate; sunt gata să se sperie, să abandoneze, să rămână mirați în fața refuzului.

 

 

Ce exersăm?

A fi rezistenți în fața lucrului nu tocmai plăcut și a ne adapta noului sunt două calități pe care este bine să le exersăm în copiii noștri.

 

Să nu eliminăm oportunitatea (da, ar fi bine să o vedem ca pe o oportunitate) pe care o oferim copiilor noștri când îi punem în situația de a-și exersa tăria, înțelegerea refuzului, acceptarea amânării, întârzierii.

 

Desigur: îi înțelegem că au parte de un eveniment nefericit, de o perioadă dificilă. Desigur: empatizăm cu ei, însă nu îi îndepărtăm de lucrurile care nu sunt roz.

 

Noi – noi, părinții -suntem cei ce îi antrenăm pentru astfel de situații.

 

,,E greu, sunt supărat, sunt nefericit, sunt devastat că nu se întâmplă…”

,,Oh, da, este greu, într-adevăr. Unele lucruri sunt greu de dus. Exact așa cum este așteptarea de acum, sau amânarea aceasta sau anularea ce s-a ivit. E greu când nu iese cum vrem. E greu și inconfortabil… însă știu că tu o poți scoate la capăt, știu că poți rezista. Poți să o faci, o să reușești.”

 

Copiii răspund mult mai bine atunci când nu punem presiune pe ei să treacă instant peste sentimentele pe care le au sau când nu îi oprim din a se simți rău. Este de datoria noastră să îi ajutăm să învețe să navigheze printre diferite emoții și să aibă încredere în ei.

Mereu este important să ne reamintim: este bine să îi ajutăm pe copii să înțeleagă cum să aibă grijă de ei, să își rezolve situațiile și problemele, să știe că sunt capabili. Să îi sprijinim cere mult mai multă răbdare decât actul de a-i salva pe moment. Însă acest lucru le clădește stima de sine în mod admirabil.

 

 

Mă tem să spun AJUTOR

6 decembrie 2022 |
,,Ooooo...ai făcut asta singur, chiar tu, singur? Sunt așa mândru de tine....”(îi spune lui Cosmin tatăl lui);,,Te-ai descurcat și acum. Ai făcut treaba asta complicată de una singură, fără să ceri ajutor? Sunt cu adevărat încântată!” (chiar...

Tânărul nevăzător Răzvan Nedu, învingător în propria sa viață

1 decembrie 2022 |
Nu vede, dar e fericit. E împăcat cu viața pe care o are. Nu stă pe loc. Este implicat cu totul în activitățile sportive. Unii dintre noi, poate, am fi fost supărați pe viață, dar Răzvan Nedu, un tânăr de 26 de ani, nevăzător, a îmbrățișat-o așa...

Descoperă magicele târguri de Crăciun organizate în 2022 în România

30 noiembrie 2022 |
Din luna noiembrie până la începutul lunii ianuarie, românii sunt invitați să se bucure de magia sărbătorilor de iarnă vizitând superbele târguri de Crăciun organizate în marile orașe din țară. Vizitatorii se pot destinde participând la activități...

Ana Aslan și secretul tinereții, miraculosul Gerovital H3

24 noiembrie 2022 |
În ianuarie 1897 se năștea Ana Aslan, cea care avea să descopere secretul tinereții. Medic specialist în gerontologie, inventatoare Gerovital H3, Ana Aslan a determinat numeroase celebrități să vină, în perioada comunismului, la București pentru a obține...

Ghizunariu

23 noiembrie 2022 |
23 noiembrie 2022 - 8 ianuarie 2023, Sala Noua Galerie Muzeul Naţional al Ţăranului Român  Muzeul Naţional al Ţăranului Român vă aşteaptă miercuri, 23 noiembrie 2022, de la ora 19.00, la Sala Noua Galerie, la expoziţia...

Concert de operă și lied

22 noiembrie 2022 |
Interpreţi - Alina Bottez, Amalia Lazarciuc, Andrei Miclea La pian - Ieronim Buga În program - creații ale compozitorilor Wolfgang Amadeus Mozart, Vincenzo Bellini, Serghei Rahmaninov, Georges Bizet, Modest Musorgski, Giacomo Puccini, Tiberiu Brediceanu, Pascal...

Actrița Oana Jipa și mărturisile sale despre teatru, cu dragoste

22 noiembrie 2022 |
Oana Jipa este o tânără actriță, cu aspirații mari, care promite mult și multe. Se hrănește cu ceea ce face și se menține vie datorită meseriei pe care a cuprins-o în viața sa. Se mândrește că mai demult, în liceu, a făcut parte din trupa de teatru,...

Navigând printre refuzuri, amânări, excluderi

21 noiembrie 2022 |
-Cum???? Nu mai mergem la teatru? De ce? De ce s-a amânat spectacolul??? Nu vreau!!! - țipă Cristina.-De ce???? De ce vine Maria peste o oră la mine? De ce întârzie? Dar eu nu vreau, vreau acuuuum! - se prăbușește Angi.-De ce nu îmi iei Lego-ul acum?...
 
×

Donează

Împreună putem construi un viitor în care cultura românească este prețuită și transmisă mai departe. Alege să susții Matricea Românească!

Donează